O greseala devenita stil de viata

Nu de multe ori, dar se intampla ca o greseala sa ne bantuie o viata intreaga, sa ne defineasca, sa ne dea aripi sau sa lase coarne sa ne creasca.
Am citit si ultimele cuvinte de pe pergamente…
Dupa ziduri inabusite de caldura, un paradis se ridicase sub picaturi de luna, isi nascuse tulpini si frunze din toate aceste balti sufocate de lichide de tarfe. Am avansat spre sursa tipetelor, a gemetelor masculine, dar din cauza lipsei unei bucati de pergament nu am reusit, oricum aceasta cetate cu siguranta nu va avea acelasi sfarsit ca Sodoma si Gomora, nu va avea sfarsit…

Minore, cu o mana intinsa cereau efectul vinului, cu alta mangaiau sudoarea trupului, dar nici nu mai gemeau, nici nu mai simteau pentru ca trupul pe care il mangaiau nu era primul sau ultimul, multi altii asteptau. Asteptau asa cum astepta, acum ceva vreme, si tatal ca mama lor sa plece, sa le lase singure si fara aparare, legate la ochi si la maini, sub lumina difuza cu trupul gol si pregatite pentru inca un viol.
Asa cum s-a ajuns sa fie, rusinea devine in timp motiv de mandrie, dovada de deplina maturitate si indiferenta de fiecare data cand sunt violate, batute si scuipate pe fata de culoarea portelanului ieftin pentru cateva monede sau cateva guri de vin. Durerea trupurilor niciodata nu va cunoaste cuvinte, nu va fi ingropata, ascunsa sau uitata, dar va cunoaste lacrimi si caldura inabusitoare de dincolo de ziduri atunci cand ele nu vor mai fi folositoare.

Efectul de turma

Asa cum se pare ca am reusit, ca un blogger desarvarsit si scarbit de eticheta sa actuala, voi scrie in continuare cateva pareri stupide, pe care eu le cred interesante si vreau sa le impartasesc lumii… sau celor doi cititori. Au trecut cativa ani buni de cand acest om a ajuns la concluzia ca orice ar face nu ii va intelege pe ceilalti om din jurul sau. Si cand spun “nu ii va intelege” ma refer la toate caracteristicile anormale pe care acestia le prezinta. Sa fie asta natura omului? Sa fie a noastra menire sclavagismul si limitarea gandirii? Iata cateva elemente pe care le consider inrobitoare a omului si a chestiei cu care ne mandrim atat de mult, a ratiunii, intr-o mica sau mai mare masura.

Moda

Ce este un D&G? Ce este un Versace? Ei bine, un “din aia” este un instrument de a manipula masele. Nu spun ca se face in mod intentionat, si totusi, o forma de limitare foarte interesanta, pe langa faptul ca o “inghiti” fara sa te doara, te face chiar sa te simti bine in pielea ta, sau in hainele tale. Sa explic: odata ce ai luat un tricou DOAR pentru ca este “de firma” ai mai pus un stalp la gardul mintii tale, ai mai dat o palma liberului arbitru. Da, tu vrei sa-l iei, dar nu ai habar ca de fapt subconstientul te impinge sa o faci doar pentru a fi in pas cu moda, doar pentru a arata ca ceilalti. Intelegi? Ca cei-lal-ti! Adica ai murit. Ai murit si ai ajuns in groapa sobolaniilor, dar nu iti face griji, sunt ei hidosi, dar sunt ca tine, uita-te in oglinda, ai ajuns ca ei. Ti-ai pierdut simtul originalitatii, ti-ai pierdut… ei bine… te-ai pierdut, esti pierdut.

Televizorul

Ca e vorba de o emisiune, un talk-show, chiar si stirile tot ce vezi insulta realitatea si te insulta pe tine fara sa iti dai seama. Nu pun bazele unei noi conspiratii, dar odata ce deschizi gura larg la minciunile unui reporter corupt sau unui senator lacom mintea ta proceseaza un singur lucru: ce ai auzit si vazut. Deseori oamenii au incredere in alti oameni, deseori oamenii cred ce vad si aud la televizor fara sa isi puna intrebari in legatura cu veridicitatea informatiilor. Si astfel ne-am pierdut, ne-am inchis intr-o cusca si am aruncat cheia.

Religia

Probabil cea mai cunoscuta forma de manipulare si inrobire este apartenenta la un cult. Cred ca ceva este acolo, cred in bine si rau, binele si raul dupa standardele mele de om rational. Nu pot critica ortodoxismul pentru ca… sau budismul pentru ca… pe departe asta sa fie intentia mea. Intentia mea este de a arata ca religia ne limiteaza de fiecare data cand facem ceva pentru ca asa trebuie. Pentru ca asa trebuie? O mare mare parte din membrii ortodoxismului, vorbim despre aceasta religie pentru am cat de cat habar, se roaga, se duc duminica la biserica pentru ca asa scrie in scriptura sau ca asa ne invata preotul. Dar oare asta inseamna religia? Sa respecti niste traditii, iar singura satisfactie din toate astea sa fie ca la sfarsitul zilei ai facut tot ce ai citit si auzit ca trebuie sa faci ca sa ajungi in imparatia cerului, asta inseamna religie? Daca raspunsul e da, atunci esti incarcerat in cea mai teribila inchisoare din care nu mai ai scapare.

Propria noastra minte

Deseori ne spunem ca ceva exista cand nu exista doar sa ne simtim bine. Ajungem la pamant si dupa zile sau luni de amagire reusim sa ne spunem ca totul va fi bine, trebuie sa reusim sa ne spunem asta. In adancul mintii stim ca trebuie sa trecem peste si astfel ne mintim ca totul a trecut, ca totul s-a intamplat cu un scop, ca acum suntem mai puternici si ca totul va fi bine.

Daca analizam tot si toate reusim sa ne dam seama ca toate formele de manipulare exista si prospera datorita mintii noastre subdezvoltate. Daca privim in spate, de la prima farama de civilizatie oamenii au fost manipulati, sa fie asta natura omului? Sa fie a noastra menire sclavagismul si limitarea gandirii?

O gura de cuvinte proaspete

Chiar daca e bine stiut ca toata lumea minte se pare ca nimeni nu reuseste sa-mi simta cuvintele vopsite. Minciunile sunt suflarea divina deasupra lutului din care sunt facut, dar nu imi pasa, eu stau in coltul meu, visator si tacut. Da, imi place sa mint, dar nu am omorat-o eu. Trebuie sa fiu crezut, totul a inceput cu…

Decat sa respir aer mort mai bine deloc. Asa cum Cineva a luat o coasta si a facut un lucru viu, asa am luat eu o pana si am inceput sa scriu. Sa scriu despre cum ar fi sa sorb aerul proaspat si neprefacut de toamna, sa simt sfarsitul naturii sub a cerului piele alba, am inceput sa scriu pana am ajuns sa il ador. Un loc numai al meu. Dar nu a fost atat de usor, nu a fost deloc usor sa rup gratia in plina noapte, sa-i distrug perfectiunea exterioara lasand-o in propriul sange sa moara. Cum sa fie usor?
Aveam de ales intre versuri cu neintelese intelesuri si ea, intre inspiratie si lebada neagra din mana mea si am ales. Atat de fragila si totusi atat de puternica, atat de gratioasa si totusi putin importanta in aceasta minte astenica.
De as avea lacrimi, le-as culege in palme si te-as spala, te-as imbratisa pentru o ultima data apoi te-as ingropa adanc in amintire, acolo unde nimeni nu va stii de a noastra convietuire. Nu ma intelege gresit, nu voi spune niciodata ca nu te-am iubit, dar dragostea nu m-a satisfacut niciodata pe cand ce scriu acum e ca o gura de oxigen sau de apa.

Recunosc! Disperat, eu am omorat-o si nu am nici un regret, aveam nevoie de o bucata din ea sa imi creez acest imperiu perfect. Un loc al meu, unde pot supravietui, departe de voi, un loc unde pot respira aer proaspat si neprefacut in plina toamna sub a cerului piele alba, un loc numai al meu…

Am ucis un caine

Cateaua mea, surprinzator, nu latra fara motiv si daca o face, o face dis de dimineata atunci cand dorm cel mai bine, dar nu si astazi. Astazi, de fapt acum o ora, latra ca o dementa, uitandu-se in gradina. In mod obisnuit latra la vecinul care se ocupa de gradina mea, dar cum e posibil sa lucreze la ora 10? M-am dus cu o lanterna si am strigat “vecine, vecine” nu cumva sa fie vreun copil prin gradina sau mai stiu eu ce individ dubios, dar nu, nu am vazut pe nimeni. Cateaua latra in continuare vrand parca sa rupa cu dintii poarta gradinii. Ce se intampla cu tine? Ce vezi?
Nu stiu exact din ce motiv am chemat-o pe mama, probabil ca in mintea mea deja stiam ca am de gand sa intru in gradina chiar daca era intuneric bezna si aveam nevoie de cineva sa tipe, sa cheme pe cineva daca imi sare la gat vreun boschetar sau vreun vecin beat. Am luat un topor intr-o mana si in cealalta lanterna cu care merge tata la pescuit. Trebuie sa recunosc ca si-a facut datoria pentru ca la vreo 20 de pasi, langa nuc, era un catalus intins pe pamant. Negru ca noaptea, plangea si tusea. M-am apropiat cu prudenta, era evident ranit si imi era teama sa nu cumva sa sara sa ma muste. Dar cum sa ma muste? De abia reusea sa mai respire, i se vedeau intestinele si se zbatea (atat cat mai putea) intr-o balta de sange si noroi. Am disperat putin, nu stiam ce sa fac, saracutul clar suferea in ultimul hal, asa ca am chemat-o pe mama, dar nici ea nu stia ce sa facem. Intr-un final, dupa cateva momente de ganduri disperate, am ajuns amandoi la concluzia ca nu se poate face nimic pentru el, era mult prea grav ranit asa ca… Mama mi-a luat toporul din mana si l-a ridicat deasupra capului. Nu, eu o voi face. Du-te si adu o sapa, nu-l putem lasa aici. Hai du-te! Am luat toporul din mainile tremurande ale mamei si… si l-am scapat de suferinta.
Asta ma face un om rau? Eu ma simt bine ca nu il mai aud si nu-l mai vad cum se zbate… asta ma face un rau?

Eu de ce nu votez?

Din cate am observat in curand vor fi alegerile prezidentiale, nu?
Romanii se pricep la fotbal si politica, asta e clar. Stiu momentul potrivit pentru a-l injura pe saracul om care alearga nouazeci de minute dupa o minge chiar daca ei nu ar fi in stare sa alerge o sute de metri fara sa isi scuipe plamanii. Parca intotdeauna reusesc sa gaseasca cuvintele potrivite in timp ce-si mangaie cele douazeci de kilograme de grasime in plus. Asa e si in politica, ne vom duce sa votam in curand, ne vom duce optimisti si cu incredere ca mincinosul pe care il vom vota nu e la fel de mincinos ca ceilalti. Ce frumos ar fi, nu?
De fiecare data cand spun cuiva ca eu nu voi vota imi spune ca sunt fraier, ca e dreptul meu sa schimb ceva. Poftim? Nu am habar de politica, si daca as avea, cum ramane cu celalalte douazeci de milioane de romani? Alegerile astea sunt o parte un vot la ghiceala si o alta parte “blat”. Cum imi pot da seama ca Antonescu e bun pentru Romania? Dar Vadim si ceilalti? Tot ce stiu e ca cei “prea multi ani” cu Iliescu presedinte nu am facut decat sa ne cufundam intr-un comunism sub alt nume si acum vine a lui “mana dreapta” sa ne conduca? Geoana? Te rog, nu. Dar la cate incredere am in prostia oamenilor sunt aproape sigur ca Geoana va sta pe tronul tarii si ne va fi atat de bineeeee.
Mi-e scarba de tot ce se intampla in tara asta. Stau si ma gandesc ce e de facut? Se va schimba ceva, vreodata, in bine? Vreodata?

Recapitulare (a doua parte)

Asa cum am promis:

Ultima muza: am impresia ce cei care nu sunt artisti sau amatori nu au habar ce inseamna inspiratia. Nu pictezi cand ai chef, nu scrii cand te plictisesti, nu! Faci toate astea doar cand inspiratia vrea, cand nu, esti un om obisnuit. Ca e vorba de un oras, o perioada anume, o persoana fiecare artist are nevoie de ceva care sa-l inspire. A nu se confunda verbul “a inspira” cu “a copia” sunt total diferite. Pentru cineva care a avut cel putin o intalnire cu “inspiratia” il ingrozeste gandul ca s-ar putea ca aceasta sa nu mai apara. E ingrozitor!!!
Sa schimbam lumea!: a fost unul din momentele cand am deschis ochii si am vazut realitatea in forma ei pura. Si cand ma gandesc ca lumea asta ar putea fi atat de frumoasa cu un minim de efort. Daca nici acel efort nu suntem in stare sa il facem atunci e clar ca ne meritam soarta.
Cineva s-a urcat pe scena: unul dintre cele mai intense momente din viata mea: intalnirea cu formatia mea preferata. Cuvintele sunt de prisos. Daca as muri in secunda asta nu as regreta nimic, am cunoscut fericirea.
Papusarul ramas fara papusi: efectele secundare ale dragostei. Odata prins de plasa sa scaparea ramane doar o optiune dureroasa. E trist sa vezi cum papusa “hipnotizata” vrea alt “stapan”, e trist sa vezi cum acel nou “stapan” e mai rau decat vechiul si nu mai poti schimba trecutul.
Twilight (amurgul unui fenomen): nu cred ca acest articol are nevoie de vreo explciatie. Twilight e o porcarie, o bataie de joc a fenomenului numit “vampir”.
Capcana inocentei: ca e vorba despre cineva la 16 ani sau la 60, nu conteaza, toti suntem adolescenti cand iubim si asta ne face vulnerabil. Ne face sa vedem lucruri care nu sunt acolo sau, mai grav, sa nu vedem lucrurile care sunt.
Cuvinte fara valoare: am abilitatea de a minti fara remuscare, de a plange sau rade cand vreau, dar de ce sa o fac? De ce m-as minti in halul asta? Dar iata ca unii nu gandesc asa. A minti e atat de usor, atat de usor incat nu mai cred nimic, vreau fapte! Faptele conteaza!
Nu adormi: cum ultima de picatura de pe fundul paharul e cea mai dulce, asa e si ultima clipa impreuna cu persoana iubita si asta doare. Doare atat de tare incat ai face orice pentru inca o clipa, inca una si inca una… pana la nesfarsit.

Voi reveni si cu a treia parte.

Seriale

Fani de seriale adunati-va!!! Am descoperit, de fapt mi-a recomandat o amica, un site interesant. Reviews de seriale, noi aparitii si multe altele. Vrei sa stii de cine si-a mai batut joc House in ultimul episod? Vrei sa stii daca Clark Kent se va transforma in Superman in ultimul episod? Vrei sa stii ce mai fac fratii Winchester? Toate astea si multe altele, aici.