Seriale

Fani de seriale adunati-va!!! Am descoperit, de fapt mi-a recomandat o amica, un site interesant. Reviews de seriale, noi aparitii si multe altele. Vrei sa stii de cine si-a mai batut joc House in ultimul episod? Vrei sa stii daca Clark Kent se va transforma in Superman in ultimul episod? Vrei sa stii ce mai fac fratii Winchester? Toate astea si multe altele, aici.

Ce ai facut cu viata ta?

- Mercule te gandesti vreodata la ce ai facut in viata?
- In fiecare seara.
- Si esti mandru de tine?
- Niciodata.
- De cand te-ai nascut ai schimbat in bine ceva in lume?
- Nu.
- In rau?
- Nu.
- E bine atunci. Esti ca celelalte miliarde de oameni care s-au nascut si au murit si… si atat. Daca ai muri in secunda asta si cineva acolo sus sau jos te-ar intreba ce ai realizat in viata ce ii vei spune?
- Ii voi spune ca… momentan nu am realizat nimic, sunt prea tanar.
- Stii ce facea Gari Kasparov la varsta ta?
- Se mandrea de cativa ani ca a devenit campion mondial la sah?
- Dar Pete Sampras?
- Il batea pe Andre Agassi in finala US Open?
- Si lista poate continua mult si bine. Tu ce faci toata ziua?
- Ma suport!!! Uneori e foarte greu, dar daca voi reusi voi putea suporta pe oricine si asta e un lucru bun, nu? Nu? Gandeste-te ca daca voi reusi sa suport orice tampit voi reusi sa ii salvez viata neomorandu-l. Si asta e un lucru bun, nu? Ca si un doctor, voi salva vieti sau… nu stiu. Cateodata e atat de greu sa te lupti cu mediocritatea din sange.
Imi place sa studiez oamenii dintr-o perspectiva personala si cred ca si unica. Cica oamenii sunt unici, cica fiecare om conteaza chiar daca e la fel ca ceilalti dinaintea lui sau ca cei care vor veni dupa el. Eu cred… de fap nu cred, stiu ca oamenii nu sunt unici, de fapt sunt banal de lipsiti de diversitate. Odata ce reusesti sa cunosti un individ destul de bine incat sa stii care e cea mai mare calitate si cel mai mare defect, stii totul despre el. Stii cum sa il faci fericit sau mizerabil si cam asta e tot ce conteaza, nu? E atat de simplu. Suntem doar niste gandaci inganfati. Si inca ma mai mir de ce dispretuiesc aroganta umanitatii…

Recapitulare (prima parte)

Astazi am facut ceva ce nu am facut niciodata. Ca e de vina plictiseala inexistenta sau altceva, cert e ca mi-am citit post-urile si mi-au placut cateva. Exact cum credeam le citeam si nu imi venea sa cred ca eu am scris asa ceva, nu pentru ca sunt extraordinare sau nu, dar pur si simplu nu reuseam sa imi dau seama daca asta chiar e blog-ul meu.
Sufar de complexul celor tineri, cred ca nimeni nu intelege ce scriu, cred ca nimeni nu ma intelege. Sunt multi oameni care ma felicita pentru ca scriu frumos bla bla, dar atat. Eu nu vreau asa ceva, eu nu vreau apreciere pentru cateva cuvinte, prefer mai bine (sau poate ca nu chiar) sa imi spuna cineva ca a inteles ce am scris acolo si ca e o porcarie, dar am nevoie sa stiu ca cineva intelege. Da, de asta am nevoie!
Iata o lista cu cateva post-uri care mi-au placut si cateva cuvinte despre fiecare:

O mica femeie: ce greu e sa explic. Pai… cred ca post-ul asta se vrea un fel de “testament” intr-o nota destul de optimista. Nu conteaza ca mor pentru ca ea e acolo sau a fost, nu conteaza ca viata mea se va termina atat timp cat ea m-a inteles si a stiut ce simt.
In apa clara: asta e genul de post in care am scris despre doua persoane diferite. Doua persoane care nu se cunosc, care nu stiu una de cealalta, dar totusi impartasesc aceleasi defecte ori calitati. Cred ca a fost printre cele mai mari provocari, cum scrii despre doua persoane in asa fel incat nici una dintre ele sa suspecteze ca scrii despre cealalta?
Seara dreptatii: nu mai stiu la ce film horror ma uitam si mi-a venit ideea asta. Urasc povestile cu happy-end, le urasc pentru ca sunt atat de fictive incat ma apuca greata.
Din abis: uhm…
Scrisoare pentru ea: romanticul din mine nu trebuie sa vada vreodata lumina realitatii! Dar daca tot exista atunci sa nu il ascundem, si iata cum a luat nastere acest post si blog.
Scrisoare pentru cine ma vrea… oricine: ma simteam singur, lipsit de importanta pentru nimeni. Ceream ajutor si atentie, ceream dragoste din partea cuiva, oricui si divina interventie.
Lumea viselor: cineva spunea ca sunt visator. Eu, visator? Da!!! Dar pacat ca a spus asta doar dupa ce am vorbit de cateva ori pe messenger. Ciudat e cum oamenii reusesc sa te cunoasca prin intermediul internetului. Nu e ciudat? Nu e ciudat si atat de departe de adevar?
Soarele de mai: da, am fost bine dispus. Am fost cu moralul la maxim si era atat de bine, dar pacat ca a durat doar cateva ore.
Salveaza-ma: romanticul din mine avea nevoie de bucatica sa de “te iubesc”, “tu esti totul pentru mine” si alte bla bla-uri si sex.
Vorbeste Ego-ul din Mercu, e o adevarata “tarfa” uneori.
Revin zilele viitoare cu partea a doua.

 

O suvita carunta de stele

Eu. Cel care coloreaza printre cuvinte. Sunt. Tot. Ce. Conteaza!

Lumea este in schimbare, trista, indiferenta si fara culoare. Cum ar fi daca nu am mai cufunda lumea intr-o galeata de roz pal, iar fiecare ar deveni fara egal? Intemnitati de legile simbolismului cautam perfectiunea intr-un pahar de vitejie, dar soarele oricum apune fara speranta lasandu-ma sa ma bucur de aceasta pictura defecta sau ce vrea sa fie. Totul este prea gri. Nemuritori am fost la inceput, palizi vom inceta a mai respira aerul improspatat de tipete, de durerile ce nu vor mai exista caci sfarsitul e aproape. Si totusi…

Doar eu am aflat ca singuratatea sub cerul colorat este mai dureroasa decat stralucirea in abis, mai vinovata decat acea fecioara ce a indraznit sa guste din fructul nepermis. Doar eu, eu si numai eu am vazut ochii negri ai lumii moderne si m-am inverzit, nu mai este timp, suntem atat de aproape, nu mai este timp de dormit, de trimis scrisori colorate sau de citit o alta carte. Deseori ma trezesc nervos, colorez cu frenezie si apoi alerg furios simtind nevoia de a da foc la toate aceste campii fara de folos. Sa arda totul! Vreau sa arda gramezile de sperietori pana devin cenusa din vant, iar in miez de noapte sa fie inlocuite cu un stupid gand. Nu imi e teama. Cuminte incerc sa-l pastrez, am avut martori, am incercat, dar sangele nu se va calma caci pumnul presimtirilor rele ma lovea. Sunt decolorat, sunt palid si sters, sunt de… de nedescris. Sub miile de picaturi, fulgi si pene am vazut o suvita carunta de stele cazand, cu sutele de indoieli, a luat nastere un alt gand. Nu cred ca mai pot exista. Desi viitorul se intinde dincolo de orizontul intens, culorile reci mi-au demonstrat ca nu mai are nici un sens. Nu cred ca mai pot exista.

Cele doua gemene

Fericirea si tristetea sunt doua surori gemene. Fericirea e acea copila superba si rebela care te iubeste doar cand ii oferi ceva, pe cand tristetea e adolescenta urata si bolnavicioasa care te respecta si iti tine companie de fiecare data cand surioara ei e plecata.
De cea din urma copila m-am indragostit, despre ea si despre viitorii ei copii vreau sa scriu in noul serial.

Contrar spontaneitatii sale, fericirea intotdeauna a fost usor de controlat. Odata in bratele ei nu-ti raman prea multe de facut, ca te hotarasti sa dansezi pe masa, sa te imbeti, sa povestesti si altora despre ea, intotdeauna e simplu. Dar cu cealalta cum ramane ? Cand iti atinge obrazul, acea mana alba si aspra, cum reactionezi ? Iti pierzi simtul ratiunii si iti arati adevarata fata ? Renunti la politete, generozitate sau doar o intampini cu curaj ?
Ca sa fiu mai explicit trebuie sa spun ca in noul serial vreau sa cuprind o parte din atrocitatile pe care omul le poate imbratisa. Vreau sa scriu despre viol, incest, crima, efectul alcoolului si drogurilor in exces si multe altele. Dupa ce termin serialul vreau sa il citesc cu oroare, vreau sa ma faca sa fiu constient de cat de nobil este cel mai periculos animal, omul. Vreau sa scriu revoltator, dar cu siguranta nu vreau sa ma afund in detalii, vreau sa las privitorul, de fiecare daca cand citeste, sa isi imagineze altceva si sa se cutremure. Cum ar fi sa pui lama unui cutit ascutit exact pe locul unde incepe unghia sa creasca, apoi sa apesi ? Cum ar fi daca tatal tau s-ar dezbraca in fata ta si ti-ar mangaia sanii, apoi te-ar viola timp de ani de zile ? Gandeste-te cat de placut ar mai fi sexul, gandeste-te ce fel de persoana vei deveni.
Cu toate astea nu cred ca voi termina serialul anul asta, e mult prea solicitant sa scrii despre asa ceva. Prea multe zile negre si nopti albe am cunoscut doar pentru a scrie cateva randuri. Si sincer sa fiu, momentan nu sunt in dispozitia necesara. Deci… traiasca rabdarea si oamenii rabdatori !

Nu te vaccina !

Nu te vaccina! Asculta de David Icke, inteligentul care crede ca suntem condusi de o rasa de umanoizi reptilieni! Hahahaaaaa

Asculta de el!

Bring me Victory

Ce mai e de spus ? Un clip destul de bine facut care nu are legatura cu versurile hihi

Bring Me Victory

Is there anything left
Left of me to save
My life is like a carnival
My body a sunken grave

It’s what I have to do
To distance me from you
Lays a suffering inside
And my veins are showing through

A man becoming child
Are you happy with your cries
With haunted looks of fear
I stab the wing from your side

My mind a fractured ruin
The crushing of my soul
It is time to spread my wings
To fill this empty hope

It has now begun
The force fed sun beneath
Will conquer all before
And bring me to my victory

I’ve seen them before
Down from the fall
And now standing tall
I’ve seen this
I have been this
And now I am my own man

No more misery
Look outside and see
What are you waiting for?
Pick yourself up
Get up off the floor