Cu varf si indesat

Si acum te trezesti ca primesti ce odata ai oferit, il suni, dar nu e de gasit, ii cauti scuze, crezi ca nu ar fi in stare increderea sa-ti fure, dar te inseli.
Te inseala si iti spune ca te iubeste, iti cumpara multe bijuterii si termina inainte ca tu sa vii, o ascunde in celalalt dormitor, iti spune cat i-a fost de dor, ea fuge pe fereastra, iar el iti promite lumea si marea albastra.

Oare vezi in el tot ce nu vedeai in mine ? Oare cat de des te gandesti ca te iubeste cu adevarat sau doar minte mai bine ? Primesti cu varf si indesat minciuni, minciuni pe care si eu de atatea ori cu pofta le-am mancat. Imi aduc aminte cat de bine te prefaceai, cum plangeai, cum te luptai sa te cred, sa imi iau gandul de la tot ce e drept si sa ma arunc in balta ta de minciuni doar sa imi intorc privirea de la tot ce ar putea sa imi aduca un inceput de suspiciuni.

Ciudat e ca odata ma gandeam sa te pastrez nu doar pentru o clipa, acum imi dau seama ca ar fi fost o decizie pripita. Amuzant e ca odata credeam si te credeam, dar acum imi dau seama cat de mult ma amageam sa cred in ceva ce nu exista, ceva ce a gresit, dar persista sa ma convinga altceva. Satisfacator e faptul ca stiu ca acolo unde esti nu e deloc lumina, inima-ti bate puternic, iar in pauzele de plans, suspina.

Ce frumos e cand iubesti, nu ?