Papusarul ramas fara papusi

Intre gardurile verzi ale unui labirint, o cale vie te indeamna sa te indragostesti de cine nu trebuie. Sa te umilesti in spinii sperantei, sa te creada, sa vrea sa te vada asa cum esti, hotarat sa faci orice doar pentru ca o iubesti. E trist si nedrept cum acest labirint plin de viata poate transforma o sfera de foc intr-una de gheata, e amuzant cum aceasta cale reuseste sa schimbe un om bine intentionat intr-un criminal in serie ce vrea sa fie razbunat.

Strangi in pumnul slabit o seringa, cautandu-ti curajul sa penetrezi pielea ca totul sa se stinga, dar nu esti in stare. Iti legi o funie la gat si o strangi tare si speri sa nu te doara, faci cinci noduri, iar in ultima clipa te razgandesti, poate ca ai vrea sa traiesti, poate ai vrea sa te trezesti din acest vis. Poate ca exista un alt leac pentru acest chist pe creier, poate poti fi fericit si sa canti toata ziua ca un greier.

De pe colinele cele mai inalte, observ creaturi ce vor inceta sa respire atunci  cand acest papusar va taia niste fire. Papusi pe care publicul nu mai vrea sa le priveasca acum stau intr-un colt umbrit gata sa cerseasca doar pentru a primi ceea ce le-a fost promis. Asa cum a fost trimis acest mesaj de disperare asa a fost ignorat, asa cum ele s-au desprins de fire, asa ele vor colinda in nestiire.
Vor colinda pe caile vii ale acestui labirint infinit si vor ajunge exact de unde au pornit.
Vor ajunge din nou papusi, controlate de un alt papusar, dar aplaudate de un public mai jegos si mai murdar.