Inactivitate trebuie sa pleci acum !

Imi cer scuze mie ca nu am mai scris. Varicela, plecarea la Bucuresti si alte cele mi-au luat o bucata buna din chef si timp. Au fost vreo 3-4 zile cand simpomele varicelei erau foarte puternice. Atunci (inca odata) mi-am dat seama cat de important e sa fi SANATOS.

Sanatatea e pe departe cea mai importanta. Oricat de instarit ai fi din orice punct de vedere daca nu ai sanatate esti terminat. Stiu ca suna a cliseu, dar hai sa avem grija de noi mai mult. Hai sa mancam mai sanatos, sa traim mai sanatos si sa nu uitam de zicala : fa sport… sa mori sanatos !

Revin mai tarziu cu unele povestiri de pe tren.

Cine vrea varicela ?

Ea era si totul palea in indiferenta. Era si nimeni nu va uita de a ei existenta. Isi intindea aripile peste intreg tinutul posomorat, isi urma ciclul bine stabilit, uneori mai tarziu, dar cu siguranta niciodata mai devreme. Pe coline, brazii falnici isi doreau sa se afiseze, printre verzi ace vantul fluiera. Fluiera teribil si daca intr-adevar vroiai sa il asculti, in noptile cu luna plina puteai sa ii intelegi soaptele. Ele vorbeau despre :

varicela ce va veni
a uitat sa va trezeasca
si m-a trimis pe mine
numele sa-i rosteasca

a uitat sa va iubeasca
fie ca e noapte sau zi
dar nu va lasati inselati
caci indata peste vechi troiene
ea va navali.

Credeam ca e doar un vis. Poate ca a fost. Un vis care in 3 zile a devenit realitate.

Se auzea ceva. Se auzeau gemete.

– Vreau in club.
– Vreau net.
– Vreau sa dorm.
– Vreau sa traiesc.
– Vreau sa ma fac bine.

Eram la geam si priveam. Eram toti cinci, ne leganam intr-un ritm bolnav, un ritm firav ce imi aducea aminte de noptile de la orfelinat. Dupa portia zilnica de bataie ne leganam in grup, doar asa reuseam sa ignoram durerea si asternuturile insangerate ce a doua zi tot de noi erau spalate.

Revenind la noi si la durerile ce ne incercau… ne durea capul si… de fapt nu ne durea, aveam febra incat abia ne mai tineam in picioare, de fapt nu aveam febra, aveam o stare in care respiratia era un efort supraomenesc, dar stai… nici asta nu era. Dar ce ne deranja ? Dupa ce am consultat cele 3 izvoare de infinita informatie : internetul, mama si farmacista under 20, am ajuns la concluzia ca avem cu totii varicela. Cu totii !!! Cu totiiiiiiii !!! Toti habitantii din caminul asta, portarul, administratoarea, profesorii, cainii profesorilor, aurolacii, piticul porno, sexy braileanca, totiiiii ! Hm… nu chiar, de fapt eram doar noi 5 infectati. Puteti respira in pace, sunteti in siguranta. Eram imbracati cu 2 perechi de pantaloni, inventaseram moda primavara – vara : blugi cu pantaloni de training, pulovar cu maieu, tricou si sacou. De fiecare data cand luau transpiratiile ne aduceam aminte de vorbele imbibate in intelepciune alea farmacistei under 20 : contact minim cu apa. De fiecare cand ne luau transpiratiile ne aduceam aminte de vorbele intelepte, acum zgariate cu unghiile pe peretii camerei, ale mamei : stati in casa la o temperatura cat mai mare. De fiecare data cand gaseam vreun motiv timid de a ne mai continua viata ne aduceam aminte ca aveam sa stam doua saptamani inchisi in camera.
– Baaaah… si incepuse sa gafaie.
– Ce e ?
– Auzi… facuse o pauza de vreo zece secunde, cate zile au trecut ?
– Ce ai zis ?
– Cate zile… si lesinase. Repetarea unei propozitii presupunea un efort prea mare. Eram nemancati de luni bune. De luni bune stateam inchisi.
– Ce a zis asta ? Cate zile au trecut ?
– Hai sa vedem… daca punem la socoteala si ziua de astazi… doua zile.
– Mie mi s-a parut ca au trecut mai mult. Sigur ai calculat bine ?
– Cred ca da. Ieri plus astazi egal doua zile.
– Claudiu coboara de pe pervaz ! Dumnezeule !
– Te rugam coboara, exista atatea motive sa traiesti.
– Nu mai rezist ! Nu mai rezist ! Mai bine mor decat sa stau inchis doua saptamani in grota asta !
– Termina cu prostiile. Vino aici.
Si l-am luat cu totii in brate si l-am mangaiat pe bube… cu exceptia celor de pe fund.

Intre timp lesinatul se trezise.

– Care ma unge si pe mine cu crema ?
– Unge-te singur, am tipat noi in cor.

– M-as unge, dar imi e teama ca daca ridic mana voi lesina… Pe bune acum… imi vine sa ma scarpin… care ma unge cu crema ?

Era o perioada trista. Traiam din mila vecinilor. Ne puneau mancare intr-o plasa si o coborau cu cablul de retea de la camera de deasupra. Erau foarte darnici. Primeam tot felul de mancaruri, de la coji de seminte pana la firimituri uscate si coji de banane. Cand primeam cutii de pizza era sarbatoare, le lingeam pana cand acel carton se simtea pe limba. Pentru doua – trei zile nu trebuia sa ne facem probleme din cauza apei, plouase astazi. Borcanele de zacusca de pe pervaz erau acum pline, doar ca apa retinuta avea o culoare galbuie si un gust pe masura. Nu ne pasa ! Macar era apa proaspata !

Ne aduce si noua cineva niste mancare ? Va rog…