Noapte alba

Ma trezesc in fiecare zi cu dorinta de a nu mai fi intr-o lume de noroi hranita de ura si razboi.

Nimanui nu ii pasa. Imi e scarba.

Rorschach fii blestemat pentru asta, mi-ai dat inca o noapte alba. Ti-am spus de atatea ori ca nu imi place sa primesc cadouri in miez de noapte. E deja mult prea tarziu in noapte, dar inca nu pot adormi. Ascult „November rain” si astept cu indiferenta toate vor veni. Vor pleca mai repede decat au venit sa speram ca la prima simptoma de rasarit.
Pe strazile astea murdare isi duc traiul, printre scuipat si injuraturi isi accentueaza graiul. Ma uit la ei si imi e mila, se cred superiori, de neintrecut chiar daca s-au nascut din lut. Nemuritori au fost la inceput, nemuritori vor inceta a mai respira aerul improspatat de tipete, de durerile ce nu vor mai exista. Nu mai vreau sa aud nimic, m-am saturat de mirosul vostru deloc timid.

Niste gandaci. Imi e scarba.

Rorschach nu vor sa fie salvati, nu iti dai seama ? Le place asa. Nu mai exista speranta. Sunt pierduti. Suntem pierduti. Nu stiu de ce ii mai asculti. Gata ! Cand isi vor da si ei seama de asta vor veni ingenuncheati, iar de abia atunci vom inceta a fi uitati. Isi aduc aminte doar cand au nevoie de noi apoi ne arunca de unde ne-au cules. Au avut de ales, au avut ocazia la o viata mai buna.

Anunțuri
Publicat în Ego. Etichete: , . Leave a Comment »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: