Noapte alba

Ma trezesc in fiecare zi cu dorinta de a nu mai fi intr-o lume de noroi hranita de ura si razboi.

Nimanui nu ii pasa. Imi e scarba.

Rorschach fii blestemat pentru asta, mi-ai dat inca o noapte alba. Ti-am spus de atatea ori ca nu imi place sa primesc cadouri in miez de noapte. E deja mult prea tarziu in noapte, dar inca nu pot adormi. Ascult „November rain” si astept cu indiferenta toate vor veni. Vor pleca mai repede decat au venit sa speram ca la prima simptoma de rasarit.
Pe strazile astea murdare isi duc traiul, printre scuipat si injuraturi isi accentueaza graiul. Ma uit la ei si imi e mila, se cred superiori, de neintrecut chiar daca s-au nascut din lut. Nemuritori au fost la inceput, nemuritori vor inceta a mai respira aerul improspatat de tipete, de durerile ce nu vor mai exista. Nu mai vreau sa aud nimic, m-am saturat de mirosul vostru deloc timid.

Niste gandaci. Imi e scarba.

Rorschach nu vor sa fie salvati, nu iti dai seama ? Le place asa. Nu mai exista speranta. Sunt pierduti. Suntem pierduti. Nu stiu de ce ii mai asculti. Gata ! Cand isi vor da si ei seama de asta vor veni ingenuncheati, iar de abia atunci vom inceta a fi uitati. Isi aduc aminte doar cand au nevoie de noi apoi ne arunca de unde ne-au cules. Au avut de ales, au avut ocazia la o viata mai buna.

Publicat în Ego. Etichete: , . Leave a Comment »

Cei ce vegheaza

Nu ma refer la „fratii mari” ai lui Orwell.

Am citit primele 4 capitole. Stiu ca suna a ceva pentru copii, dar cu siguranta va inselati. Era deja 6 dimineata si parca mi se facuse somn si aveam o zi destul de incarcata. Voi continua in seara asta.

Probabil ca cei mai multi dintre voi ati auzit de film. Probabil ca cei mai multi dintre noi pana la ecranizarea benzilor desenate nici nu stiam ca exista. Cei care au vazut trailerul probabil ca si-au facut o parere gresita asupra filmului. Din cate am auzit (multumesc Ionut) si din cate am citit acest film nu se vrea a fi un film unde cei buni, super-eroii se lupta cu cei rai, cei care vor sa puna umanitatea in genunchi. Sau cel putin nu e doar atat.

Chiar daca filmul a aparut de doua saptamani din pacate nu am reusit sa il vad. Poate ca e mai bine asa. Da fapt… sigur e mai bine asa. Daca in prima saptamana a spart toate clasamentele la vanzari, a doua saptamana a dezamagit total. Am auzit foarte multe critici. Ciudat e ca toate aceste critici au venit din partea celor care nu au citit benzile desenate. Cu siguranta nu e un film de duzina, un film la care te uiti in timp ce te saruti cu prietena in ultimele randuri din cinema.

In 1986 cand a aparut Watchmen s-a introdus un nou termen : graphic novel. Nu se putea incadra in „comic book”. Erau mult prea diferite de atat. Nu are rost sa va povestesc, dar modul in care sunt redate imaginile, cum e gandita povestea e pur si simplu genial.

Recomand sa cititi benzile desenate si apoi sa va uitati la film ! Recomand sa le cititi chiar si daca ati vazut filmul.

Publicat în Ego. Etichete: . Leave a Comment »

Cand mergem la o bere ?

Publicat în Ego. Leave a Comment »

Dus cu capul, intors cu rahatul !

Te voi conduce pana la gara si voi plange acolo unde tu nu vei fi niciodata.

IC 543. Ce mare grozavie de masinarie ! Ce conditii de invidiat, ce ocazie de ratat ! Dar totul e bine. Daca as ignora faptul ca stau cu geaca pe mine si tot imi e frig ar fi bine, daca as ignora faptul CA COmpartimentul e de fapt intreg vagonul (conditii de personal) daca as ignora faptul ca in closet (ca sa nu spun WC) ma asteapta o maaaare surpriza, o ciorba de o culoare si de un miros care nu ma prea incantau, care mi-a facut stomacul sa o ia razna, dar nici nasul nu facea prea bine. Surpriza era inclusa in pret ? Din cate stiu eu, la ghiseu am cerut un bilet spre Timisoara si atat, no surprises included.

Daca as reusi sa trec psihologic de reflectia mea din geam, daca as putea sa nu ignor ca acolo e un tip palid, cu ochii intredeschisi, cu bube, ehem… cu urme de bube pe fata, daca mi-as depasi conditia deplorabila, atunci poate ca m-as putea concentra mai bine la peisajele “extraordinar ce frumoase” de afara. Intinsa-i campia asta trista, intinsa de la mine pana la orizont si din cand in cand ici colo mai aparea o coliba care se vroia a fi casa, construita din livezile de odinioara. Daca dupa cele 46 de ore de nesomn somnul mi-ar fi fost cumva satisfacut atunci ar fi fost totul bine, dar nu a fost, evident.

Totul avea sa se schimbe cand am ajuns in miraculoasa gara Craiova unde a urcat o domnisoara. Mai e nevoie sa spun ca s-a asezat exact in fata mea ? Nu, nu cred ca era de vina carisma, am bube pe fata pentru numele lui Dumnezeu, doar nu e nebuna.

O scurta evaluare : creola, dar nu era tiganc… de etnie rroma, buze mari, asa buze ca Angelina Jolie ar fi adopta-o (si pe ea) fara ezitare, UN cercel mov, haine negre, adidasi alb-portocaliu, fara ciorapi, in jur de 20 de ani. V-am spus ca e prietena unui tip care a participat sezonul trecut la “Dansez pentru tine”? Era destul de draguta. De ce am spus “era” ? In curand avea sa devina printre cele mai gretoase fete cu care am reusit sa infrunt claustrofobia si frigul.

In timp ce noi ceilalti ne distram de minune, hora intr-un picior, X si 0 pe servetele si sa nu uitam de privitul pe geam ei i se face foame. Isi pune pe genunchi plasa cu minuni, scoate o punga micuta cu ceva in ea, o ridica doar cat sa poata sa iti bage gura. Era o bucata de fornetti cu telemea (nu le pot confunda) luase o gura si o pusese inapoi. Dupa cateva zeci de ore, cred ca de fapt erau doar minute, dar nimeni nu stie exact cum se dilata timpul in tren, nevoile o chemau in natura, cauta baia (da, daca te uiti in toate partile stand in locul tau confortabil, sigur vei gasi tot ce vrei) isi face curaj si se duce la capatul vagonului, unde ? La ciorba ! Deja colturile gurii imi erau ridicate, ce naiba, radeam de imi prapadeam somnul. Se dusese la baia defecta, dupa cateva secunde, probabil ca, din nu stiu ce motiv si-a dat seama ca ceva nu e in ordine si s-a dus in celalalt capat al vagonului spre cealalta baie, a stat cateva momente bune in fata, privind usa, citind probabil pe usa formulele de fizica cuantica acuta si rezolvand cand cateva probleme cu care omenirea se confrunta de secole. Zambareata pleaca spre baia defecta ! De ce zambea ? Dupa alte cateva momente se intorsese si se asezase la loc. Da, comportamentul ei era total normal. Sa nu mai aud ca cineva imi spune ca sunt “special”. O spun de pe acum, sunt un om perfect normal, cei din jurul meu mi-au demonstrat-o de atatea ori.

Ii suna telefonul. S-a gandit ca e un prilej perfect pentru a manca si… controlorul imi e martor ca i-a fost foarte foame. A inceput cu un sandwich (sanvish, senduici) pe care l-a devorat din cateva muscaturi, a continuat cu chiftele, a luat 2 chiftele in mana si musca timid din ele, dupa ce a gustat si din a doua a pus jumatate la loc, dupa aceea a urmat desertul si ragaitura subtila pe care cu totii am auzit-o. Cum se numeste cand o fiinta ce nu face parte din categoria porcinelor, scoate niste sunete ciudate cand mananca de se uita toti oamenii cu bun simt la ea ? Am un lapsus acum.
Din ce imi auzeau urechile (din pacate) si cu ajutorul internetului am ajuns la concluzia ca tipa e prietena unui tip (in alt secol poate ca am fi spus ca e logic, tipa-tip, dar asta era in alt secol) care a participat sezonul trecut la “Dansez pentru tine”. Nu am sa divulg numele complet sau sa postez vreo poza sau adresa ei sau cati ani are de fapt, dar am fost din nou surprins sa vad cat de false sunt unele persoane. In poze parea atat de firava si nevinovata, stilata si bine educata.

Ce mandru sunt de copilul pe care l-a crescut mama. Nu, nu am frate !

Publicat în Ego. Leave a Comment »

Inactivitate trebuie sa pleci acum !

Imi cer scuze mie ca nu am mai scris. Varicela, plecarea la Bucuresti si alte cele mi-au luat o bucata buna din chef si timp. Au fost vreo 3-4 zile cand simpomele varicelei erau foarte puternice. Atunci (inca odata) mi-am dat seama cat de important e sa fi SANATOS.
Sanatatea e pe departe cea mai importanta. Oricat de instarit ai fi din orice punct de vedere daca nu ai sanatate esti terminat. Stiu ca suna a cliseu, dar hai sa avem grija de noi mai mult. Hai sa mancam mai sanatos, sa traim mai sanatos si sa nu uitam de zicala : fa sport… sa mori sanatos !

Revin mai tarziu cu unele povestiri de pe tren.

Publicat în Ego. Etichete: . Leave a Comment »

Cine vrea varicela ?

Ea era si totul palea in indiferenta. Era si nimeni nu va uita de a ei existenta. Isi intindea aripile peste intreg tinutul posomorat, isi urma ciclul bine stabilit, uneori mai tarziu, dar cu siguranta niciodata mai devreme. Pe coline, brazii falnici isi doreau sa se afiseze, printre verzi ace vantul fluiera. Fluiera teribil si daca intr-adevar vroiai sa il asculti, in noptile cu luna plina puteai sa ii intelegi soaptele. Ele vorbeau despre :

varicela ce va veni
a uitat sa va trezeasca
si m-a trimis pe mine
numele sa-i rosteasca

a uitat sa va iubeasca
fie ca e noapte sau zi
dar nu va lasati inselati
caci indata peste vechi troiene
ea va navali.

Credeam ca e doar un vis. Poate ca a fost. Un vis care in 3 zile a devenit realitate.

Se auzea ceva. Se auzeau gemete.

– Vreau in club.
– Vreau net.
– Vreau sa dorm.
– Vreau sa traiesc.
– Vreau sa ma fac bine.

Eram la geam si priveam. Eram toti cinci, ne leganam intr-un ritm bolnav, un ritm firav ce imi aducea aminte de noptile de la orfelinat. Dupa portia zilnica de bataie ne leganam in grup, doar asa reuseam sa ignoram durerea si asternuturile insangerate ce a doua zi tot de noi erau spalate.

Revenind la noi si la durerile ce ne incercau… ne durea capul si… de fapt nu ne durea, aveam febra incat abia ne mai tineam in picioare, de fapt nu aveam febra, aveam o stare in care respiratia era un efort supraomenesc, dar stai… nici asta nu era. Dar ce ne deranja ? Dupa ce am consultat cele 3 izvoare de infinita informatie : internetul, mama si farmacista under 20, am ajuns la concluzia ca avem cu totii varicela. Cu totii !!! Cu totiiiiiiii !!! Toti habitantii din caminul asta, portarul, administratoarea, profesorii, cainii profesorilor, aurolacii, piticul porno, sexy braileanca, totiiiii ! Hm… nu chiar, de fapt eram doar noi 5 infectati. Puteti respira in pace, sunteti in siguranta. Eram imbracati cu 2 perechi de pantaloni, inventaseram moda primavara – vara : blugi cu pantaloni de training, pulovar cu maieu, tricou si sacou. De fiecare data cand luau transpiratiile ne aduceam aminte de vorbele imbibate in intelepciune alea farmacistei under 20 : contact minim cu apa. De fiecare cand ne luau transpiratiile ne aduceam aminte de vorbele intelepte, acum zgariate cu unghiile pe peretii camerei, ale mamei : stati in casa la o temperatura cat mai mare. De fiecare data cand gaseam vreun motiv timid de a ne mai continua viata ne aduceam aminte ca aveam sa stam doua saptamani inchisi in camera.
– Baaaah… si incepuse sa gafaie.
– Ce e ?
– Auzi… facuse o pauza de vreo zece secunde, cate zile au trecut ?
– Ce ai zis ?
– Cate zile… si lesinase. Repetarea unei propozitii presupunea un efort prea mare. Eram nemancati de luni bune. De luni bune stateam inchisi.
– Ce a zis asta ? Cate zile au trecut ?
– Hai sa vedem… daca punem la socoteala si ziua de astazi… doua zile.
– Mie mi s-a parut ca au trecut mai mult. Sigur ai calculat bine ?
– Cred ca da. Ieri plus astazi egal doua zile.
– Claudiu coboara de pe pervaz ! Dumnezeule !
– Te rugam coboara, exista atatea motive sa traiesti.
– Nu mai rezist ! Nu mai rezist ! Mai bine mor decat sa stau inchis doua saptamani in grota asta !
– Termina cu prostiile. Vino aici.
Si l-am luat cu totii in brate si l-am mangaiat pe bube… cu exceptia celor de pe fund.

Intre timp lesinatul se trezise.

– Care ma unge si pe mine cu crema ?
– Unge-te singur, am tipat noi in cor.

– M-as unge, dar imi e teama ca daca ridic mana voi lesina… Pe bune acum… imi vine sa ma scarpin… care ma unge cu crema ?

Era o perioada trista. Traiam din mila vecinilor. Ne puneau mancare intr-o plasa si o coborau cu cablul de retea de la camera de deasupra. Erau foarte darnici. Primeam tot felul de mancaruri, de la coji de seminte pana la firimituri uscate si coji de banane. Cand primeam cutii de pizza era sarbatoare, le lingeam pana cand acel carton se simtea pe limba. Pentru doua – trei zile nu trebuia sa ne facem probleme din cauza apei, plouase astazi. Borcanele de zacusca de pe pervaz erau acum pline, doar ca apa retinuta avea o culoare galbuie si un gust pe masura. Nu ne pasa ! Macar era apa proaspata !

Ne aduce si noua cineva niste mancare ? Va rog…

Publicat în Ego. Etichete: . 2 Comments »

O mica femeie

Ea si numai ea e moartea mea.

Pune mana aici si vei simti. Nu, nu acolo, mai la stanga. Acolo ! Simti ? Bate puternic. Ai putea jura ca e plina de vitalitate, dar nu e chiar asa, ea e pe moarte. Ai putea jura ca ii simti emotia. Intotdeauna am fost timid, de asta ai crede ca bate puternic. Ai putea jura ca ma intimidezi, dar nu e ceea ce crezi. Bate asa cum nu a batut vreodata caci stie ca asta e ultima sansa si defileaza. Stie ca dupa furtuna calmul se instaureaza. Sunt singur si ingrijorat de sutele de dorintele pe care le-am uitat. Poate la urma urmei e mai bine sa mor imbratisat. Inconjurat de tine, imbracat cu ultimele mele haine, asta imi doresc si asa vreau sa fiu tinut minte macar o vreme.
La san de mica femeie sa imi pierd stralucirea din ochi intr-una din aceste nopti apoi sa fiu invaluit. De taina, de faima, de amintire, de amutire, de ezoteric si in cele din urma de intuneric. Sa fiu pictat in stele, sa ma privesc in ele si apoi sa inghet in jurul unui astru maret. Sa ma regasesc printre sunete, sa formez coliere de note aduse ofranda tie. Sa fiu polenul florii din al tau par, sa-ti fiu pe limba atunci cand graiesti adevar, cand minti cu patima, cand vei spune ca nu iubesti cand de fapt doar la asta te gandesti. Sa fiu intemnitat cu mii de muze, sa-ti alunec pe buze, usor pana la barbie apoi sa-ti cad in adancurile difuze. Sa trec de bolta celor sapte culori, deasupra de nori, sa te privesc pentru o clipa si apoi sa cobor din nou la voi. O vesnicie sa imi planga o statuie vie si sa imi spuna… lumea nu stie. Lumea nu stie.
Numai ea stie.

Publicat în Alter ego. Etichete: . Leave a Comment »