Tipatul (Partea doua)

Imi observa cineva strigatul ?


Priveste insula de cunoastere ce imi trage trupul in nisip, zambetul e fara de speranta pe acest chip, trupu-mi nu se mai oboseste sa ma sustina, in largul albastru, in fata unui cer ce sangereaza esenta e singura care conteaza. Toate sunt detalii ce se pierd, sa gasesc, se pierd, se regasesc etern in altele.
De fapt nu e un latrat, cineva… cineva chiar a tipat ! Sau imi pierd eu mintile ? Am tinut discursuri despre esenta lucrurilor, pe cand eu in realitate sunt unul dintre acei ignoranti. Eu sunt important, eu si numai eu.

Nu este cazul sa mai pictam interioare cu oameni ce citesc si femei ce croseteaza; ei trebuie sa fie oameni care traiesc, respira, simt, sufera si iubesc.
Eu tac, sunt la patul mamei mele tremurande, la patul surorii mele muribunde, eu tac. Nici o lacrima nu indrazneste a ma cunoaste, eu tac, nici o boala nu ma invinge, eu tac. Sunt confuz si speriat, eu tip, dar nu ma aude nimeni, nimanui nu ii pasa.
Eu tip, eu pictez, eu tip dupa ajutor, ma prabusesc la pamant, sunt din nou bolnav, sunt un fulg in vant, dar nu mor.
Eu tip, tu nu ma auzi, eu pictez, tu ma vezi, eu tip, tu te minunezi si intrebi chiar auzeam un tipat al naturii ?

Anunțuri
Publicat în Alter ego. Etichete: , . Leave a Comment »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: