Mascota

Astept nume pentru mascota, care nu va fi confundata cu mine, nu-i asa ?

Publicat în Ego. Etichete: . 11 Comments »

Episodul 1 : Trecutul e doar un prezent expirat

Ce e realitatea ? Ii poate gasi cineva o definitie exacta si daca e asa, acea definitie se aplica fiecarui individ ? Rau, bine, realitate, fantezie, ce sunt toate astea, cum pot fi ele identificate ? Cine suntem noi sa decidem ce tine de normalitate si ce nu, ce e incatusat in nebunie si ce nu ?

De nu erai tu poate ca la sfarsitul acestei zile si celeilalte si celeilalte, timp de multa vreme, poate ca as fi dormit linistit. Toate imaginile astea obositoare as vrea sa plece, sa ma lase in pace, sa uite sa ma mai inece cu venin. Infatisand un androgin sau poate chiar o femeie, o silueta supla intr-un colt intunecat, o creatura ce geme in durere, ce saliveaza sange si tremura in frigul socului post-traumatic cred ca se indentifica cu persoana ta, cel putin creierul asta incearca sa imi transmita.
Te uiti toata ziua la poze, pipai dorinte seci, in amintiri placute tu petreci, dar draga mea nu stii ca a ta canalizarea e infundata cu fantezie, iar instalatorul nu e de gasit ? Si totusi e o fantezie si totusi… De as putea sa te ajut, de as stii cum, de as putea sa iti alin durerea, crede-ma mi-as dori sa fac asta, iti jur ! Odata tu salvata, eu voi fi salvat, odata tu ce iti vei da seama ca norii nu sunt solizi si nu poti pluti dupa bunul plac, eu voi putea dormi linistit. In momentul acesta nu este nimic mai important pe lumea asta decat salvarea ta si asigurarea zonei.

– Esti sigur ca vrei sa faci asta, si ma privi cu o oarecare compasiune in ochi, compasiune careia daca nu venea din partea sa, ii raspundeam cu violenta.
– De cat timp ne cunoastem ? 8… 9 ani ?
– Cred ca sunt 10 amice, spuse el mandru, iar acum compasiunea din ochi i se transformase intr-o licarire, poate ca inainte de asta nu fusese chiar compasiune, poate ca am exagerat putin.
– Asa. In 10 ani la cate cazuri am lucrat impreuna ?
– Multe, prea multe zic eu.
– Si atunci, care e problema ?
– Ok, am inteles ideea. Te descurci, dar daca vreodata simti ca nu mai poti face fata, te poti retrage si nimeni nu te va acuza de nimic, ai inteles ? Nimeni ! A spus un „nimeni” accentuat incat si acea minora violata de un grup de cinci, s-ar fi ridicat in picioare si ar fi infruntat lumea din nou fara a se mai uita in spate.
– S-a facut. Nimeni. Dar al meu „nimeni” nu a fost chiar atat de increzator, ba mai degraba ingrijorator.

Iata-ma din nou in fata unui caz important. O sansa pentru a face dreptate la un nivel la care putini dintre oameni au acces. Ce griji sa imi fac, era un tipic caz de omucidere. Suspect necunoscut intra prin efractie in casa unei tinere asistente medicale surprinzand-o in timp ce aceasta dormea. A legat-o la maini si picioare, a violat-o si apoi a strangulat-o pana si-a dat ultima rasuflare. Gelozie ? Probabil. E o luma dura, unde fiecare lupta pentru partea lui. Tot ce trebuie sa fac acum este sa ma concentrez asupra detaliilor. Pot face asta, nu ? Da, o pot face si voi demonstra lumii ca totul este in regula. Voi demonstra lumii ? Hm… de cand dracu trebuie sa demonstrez eu ceva lumii ? Imi voi demonstra MIE ca totul e in regula. Da, mie si doar mie imi voi demonstra !

Iata-ma din nou plimbandu-ma pe aceste coridoare simple, iar  simplitatea lor infricosatoare parca ar incerca sa prevesteasca ceva rau. Ca si cand mergi pe o targa pe un coridor alb si in jurul tau sunt multi oameni agitati, intr-un final ajungi intr-o camera alba cu multe aparate, iar acei oameni agitati acum au masti, atunci stii ca ceva grav s-a intamplat sau se va intampla. Asa sunt si aceste coridoare, odata ce ai ajuns pe ele stii foarte bine ca ceva grav s-a intamplat sau se va intampla. Ma intreb, daca un politist se simte asa, oare cum se simt suspectii ?

– Ah… aici erai. Am dosarul cazului tau. Victima in varsta de 25 de ani, asistenta la spitalul municipal, necasatorita…
– Am citit si eu dosarul, i-am raspuns apasandu-mi ochii ca si cum as spera, in zadar totusi, ca pofta asta de somn sa treaca odata.
– Cam morocanos in dimineata asta, si ma batuse pe umar crezand ca acest impuls ma va trezi. Vrem acelasi lucru, ca pe vremuri, pacat totusi ca doar eu stiu ca nu va trece asa de usor.
– Am insomnii.
– Ooo… nu ti-ai facut somnul de frumusete ?
– Haha ! Ai ghicit. Eu merg pe partea asta, ne auzim mai tarziu.
– Ne auzim. Aaaa, inca ceva… a fost vazuta cu o zi inainte de crima cu un tanar ce poate fi identificat de martor.
– Ce martor ?
– Avem un martor. Se pare ca vecina de vizavi i-a vazut impreuna. Mercule… poate fi cel pe care il cautam, stii cat de bine ar fi pentru moralul tau, nu ?
– “Poate fi cel pe care il cautam” ce simplu ar fi. Ce moral ? Mai am asa ceva ? Daca, din greaseala cuiva, a mai ramas un pic de moral, se afla undeva bine ascuns.
– Hei ! Momentan e tot ce avem. Iar aici drumurile noastre s-au despartit.
Vazandu-l in capatul celuilalt coridor, in fata biroului sau, am strigat spre el :
– Auzi…
– Da ?
– Martorul e in sala de interogatoriu ?
– Te asteapta de aproape o ora.

Va urma…

Scrisoare pentru ea

Sub perna ta de matase ti-am lasat cateva cuvinte.

In timp ce tu dormeai, in timp ce te mangaiam pe fetisoara ma gandeam la cum ar fi fost daca am fi fost priviti. Nuzi, cu ochii tintiti in pleoapele inchise, ascunsi in fata usilor deschise. Eram doar DOI tineri in apa clara incalcand doctrina amara. Eram doar doua pete murdarind un glob de cristal ca un stilou defect pe un vechi jurnal, cerneala te pateaza, penita te inteapa si totusi dincolo de cuvinte oare ce ne asteapta ? Sa fie imaginatia ? Sa fie imaginatia cea care ne va salva ? Sa fie o noua viata salvarea mea ?

Haide sa ne lasam purtati de imagini vivide si sa uitam de tot ce inseamna „cuvinte”, sa ne continuam drumul pavat cu frunze tinere si sa patrundem in vazduhul de necunoscut. Sa ne agatam de instinct si intuitie, sa ne… dar nu, nu tresari draga mea, eu alaturi iti voi fi si te voi proteja, te voi lua din simplitate si te voi ridica la gradul de absurditate. Te voi arunca in puf de pui de naivitate, iar apoi tu, sclava cum imi esti, ma vei multumi de tot si toate. Te voi rapi drept muza si te voi desena in nisip, iar tu ma vei considera anost si ma vei lasa sa tip : SUNT NOROCOS.

Credeam ca ai aroma pura pe care o cautam, dar mai e cineva. Cineva apropiat mie, care mi te-a furat, acum sta dupa colt asteptand momentul potrivit. Liniste ! Asculta ! Auzi ? Dar… nu se aude nimic. Cineva apropiat tie, care ti-a furat libertatea, profitand de tine acum incearca sa isi defineasca viata. Incearca sa traiasca ! Incearca sa loveasca cu picioarele, incearca sa scape de teama, incearca sa-ti spuna : mama. Dar e prea devreme, au trecut doar cateva saptamani…

Iarasi visezi la prostii Mercule.

Cum sa folosesti un handsfree

Din cauza unor situatii limita, gen sapte examene in sapte zile m-am simtit nevoit sa folosesc handsfree-ul.

In ce consta un handsfree ?
Un „colier” ( un fir mai gros pus in jurul gatului) cu o prelungire ce se desparte in doua fire, la capatul unuia se conecteaza doua baterii de 9 V, iar la celalalt se conecteaza telefonul . Intre bifurcatie si telefon se afla microfonul si mini telecomanda. In canalul auditiv se introduce un magnet minuscul. Si cand spun minuscul ma refer la cativa milimentri, cam cat jumate de bob de orez.

Indicatii :

In primul rand aveti nevoie de o pereche de pantaloni la care veti face o mica „incizie” in buzunare. Prin gaurele vor intra cei doi capeti, cel pentru baterii si cel care se conecteaza la telefon. Pentru ca toata „instalatia” sa nu fie detectata de ochii malefici a cadrelor didactice, trebuie lipita cu scotch, dar e de preferat leucoplast ca nu face zgomot. Mare atentie cum lipiti colierul ca nu cumva sa se vada leucoplastul pe gat. In al doilea rand cele doua baterii ar trebui sa fie noi la fiecare examen, pentru cativa lei nu merita sa va riscati. Microfonul trebuie sa fie lipit undeva la nivelul taliei, iar sub acesta sa va legati o bluza. Aceasta manevra e indicata din doua motive : primul ar fi ca daca se dezlipeste cumva microfonul, bluza legata il va sustine, iar al doilea ar fi pentru ca odata ce bluza e stransa la talie tricoul nu va mai atarna, nu va mai fi mulat pe corp, deci riscul de a va detecta este minim, daca nu chiar imposibil. Avand in vedere ca e la talie adica in momentul in care stati jos se va pozitiona undeva sub nivelul bancii pentru semne se vor folosi loviri usoare si discrete ale microfonului, iar in cel mai rau caz se va tusi, dar nu e recomandat, e posibil sa atrageti atentia cui nu vreti. Magnetul va fi introdus inainte de a pleca de acasa, va fi testat de preferat si cu o seara inainte, apoi va fi scos, iar cu 5-10 minute inainte de a incepe examenul se va introduce din nou.
Toate astea se aplica in sezonul cald cand nu te poti imbraca cu o bluza groasa care sa camufleze „instalatia”.
Ce mai e spus ?
Purtati-va cat mai normal, avand in vedere ca veti fi „lipiti” incercati sa nu va miscati ca niste roboti.

Nota : Nu incurajez astfel de actiuni la examene. Aceste indicatii au fost oferite daca vreti sa… sa… agatati o fata si aveti pe cineva acasa care va sopteste replici. Da !

Publicat în Ego. Etichete: . 9 Comments »

Tineretea zambeste fara vreun motiv

Tineretea zambeste fara sa aiba vreun motiv. (Oscar Wilde)

Nu stiu cati dintre voi stiu, dar in prezent situatia din scoli si licee nu e prea roz. Copii nu mai citesc. Nici nu vreau sa imi las imaginatia sa se piarda in celalalte moduri in care ei isi ocupa timpul liber si totusi nu pot ignora faptul ca de fapt EI sunt viitorul tarii.
Referitor la citit si lectura mi-am adus aminte de o carte speciala mie. O anumita personalitate spunea „romanul englezesc m-a facut om” si Doamne cata dreptate a avut. E vorba de „Portretul lui Dorian Grey” de Oscar Wilde. Cu siguranta marea majoritate dintre voi l-ati citit, iar cei ce inca nu au facut-o… ce faceti oameni buni ?

Dimineata cand pasarile isi intind aripile, le intind asteptandu-ma pe mine, cand isi deschid ciocul si canta, canta despre mine, iar tineretea imi zambeste fara vreun motiv.

Putea sa treaca o vesnicie fara ca lumea sa stie. Eu sunt perfect, iar tu te ineci in defect, dar cineva stie, cineva stie cu totul altceva. Cobor usor pe scara mostruozitatii interioare, invelit de o frumusete izbitoare. Sunt singur si de putina vreme ingrijorat de ceea ce am devenit, de dorintele nobile pe care le-am uitat. Poate ca la urma urmei e mai bine sa mor imbratisat sau sa scap de acest complex devenit suparator… sau nu. Pur ca fiinta, dar malefic in esenta ma tarasc intr-o societate ce ma imbratiseaza, dar eu o urasc. Dar ce urasc cel mai mult e tabloul acela ce ma priveste de parca m-ar cunoaste neavand idee ce viitor il paste. Am sa scap de el, am sa-l omor, iar atunci tot acest blestem va fi o amintire de care nu-mi va fi dor.

Update : se pare ca s-a creat o confuzie, ce am scris mai sus cu italic e propria mea creatie, nu e citat din carte ! Atentie !

Concurs – Tamada

Publicat în Ego. Etichete: , , . 42 Comments »

Sacrificiul prieteniei


Genial este cuvantul care imi trece prin minte acum. Personajele, muzica, ideea…
Iata cum vad eu povestea din spatele filmuletului.

Traiesti o viata intunecata si mizerabila ? Simti ca meriti mai mult de atat ? Si eu. Iti poti gasi calea spre lumina ? Eu sigur pot.
Cu totii suntem niste sclavi, iar destinul nostru se afla in mainile unei forte supranaturale. Destinul nostru e incert si de cele mai multe ori sumbru. Putini dintre noi reusesc sa gaseasca lumina, dar cu un pret.

Viata e atat de pretioasa, dar asta nu o opreste sa se scufunde in mediocritate cand e vorba de a salva viata apropiatului tau. Viata mea pentru ca tu sa traiesti in lumina. Vezi tu, fara tine, viata e lipsita de valoare, lumina e intuneric si atunci, te intreb eu, ce rost mai au toate astea daca tu nu-mi esti alaturi ?

Publicat în Ego. Etichete: , , , . 9 Comments »

Scrisoare pentru cine ma vrea… oricine


Draga cineva,

Daca citesti asta inseamna ca intr-un final mi-am gasit curajul sa o fac public. Deci felicitari Mercule.
Nu ma cunosti prea bine, dar e mai bine asa, daca ai stii ce se afla cu adevarat sub captuseala asta de piele si carne ai fugi mancand pamantul.

M-am trezit tarziu, dar dupa prima gura de realitate mi-am dat seama ca viata trece atat de rapede si putine lucruri sunt importante. Putin imi pasa de o cariera de succes, un sac de bani, faima sau glorie, toate astea sunt atat de nesemnificative pe langa faptul ca la sfarsitul unei teribile zi sau, de ce nu, vieti, cineva sa-ti fie alaturi. Sa iti zambeasca sincer, sa te aprecieze pentru ceea ce esti si nu pentru ce ai putea deveni facandu-i pe plac. Cineva care in momentul in care o iei in brate sa nu doreasca sa ii mai dai drumul chiar daca au trecut deja 24 ore, iar picioarele ii sunt pe moarte sau stomacul ii cerseste mila. Cineva care cand ii saruti mana sa iti simta afectiunea din talpi pana in varful capului, cineva care in momentul in care iti aduci gura langa gura sau gatul sau umarul ei deja i se face pielea gainii si cade in fantezie. Cineva.

Mi-ar face placere sa ma plang la infinit despre cat de mizerabil ma simt uneori, dar stiu ca nimanui nu ii place asta. Chiar daca sunt singur subconstientul lucreaza intens la profilul tau. Daca acum ai evada din imaginatia mea ai fi nici prea scunda nici prea inalta, nici prea blonda, dar nici prea bruneta, ochii albastri ca de safir sau de smoala, buzele mici sau carnoase, frumoasa foc sau doar imbratisandu-l pe acel „ceva”, perversa sau cuminte, adolescenta sau femeie, responsabila sau doar imprevizibila ca mine.

Nu iti pierde increderea, in timp te voi gasi in bratele cuiva. Iar atunci imi voi da seama ce prost am fost ca te-am asteptat cand trebuia te fi cautat fara incetare.
Asteapta-ma in gara inevitabilului, asteapta-ma !

Publicat în Ego. Etichete: , , . 12 Comments »