Sacrificiul prieteniei


Genial este cuvantul care imi trece prin minte acum. Personajele, muzica, ideea…
Iata cum vad eu povestea din spatele filmuletului.

Traiesti o viata intunecata si mizerabila ? Simti ca meriti mai mult de atat ? Si eu. Iti poti gasi calea spre lumina ? Eu sigur pot.
Cu totii suntem niste sclavi, iar destinul nostru se afla in mainile unei forte supranaturale. Destinul nostru e incert si de cele mai multe ori sumbru. Putini dintre noi reusesc sa gaseasca lumina, dar cu un pret.

Viata e atat de pretioasa, dar asta nu o opreste sa se scufunde in mediocritate cand e vorba de a salva viata apropiatului tau. Viata mea pentru ca tu sa traiesti in lumina. Vezi tu, fara tine, viata e lipsita de valoare, lumina e intuneric si atunci, te intreb eu, ce rost mai au toate astea daca tu nu-mi esti alaturi ?

Anunțuri
Publicat în Ego. Etichete: , , , . 9 Comments »

9 răspunsuri to “Sacrificiul prieteniei”

  1. Gheorghe-Traian BUTTO Says:

    Aci te contrazic, noua in viata ni se dau multe oportunitati pe care noi decidem daca le urmam sau nu. De multe ori trebuie sa demonstram ca meritam ceva, inainte sa ni se dea ceva, lucru care mi se pare normal, daca nu atunci vom devenii doar niste personaje din Caragiale.

    Cat despre filmulet, cred ca mesaju este, sa ne ajutam mai mult unii pe altii ( chiar daca e spus intr-un mod mai grotesc ) si asta se potriveste cel mai bine noua romanilor, care traim mult in egoism si fara sa ne uitam in stanga si in dreapta la cei din jur si de multe ori ajungem sa le facem rau si celor dragi noua.

    Asta e doar o parere ^_^

  2. yol Says:

    Parerea mea despre mesajul filmuletului: intr-o lume in care nu ai prea multe alegeri moartea poate fi o alegere cruciala – locul, momentul, semnificatia ei.
    M-am gandit de multe ori la asta. Am avut odata intr-o garda un pacient cu tentativa de suicid; era batran, avea o boala neurologica incurabila din cauza careia urma sa paralizeze lent pana cand ar fi murit din cauza ca nu i-ar mai fi functionat muschii respiratori (incerc sa explic in limbaj „laic” SLA-ul). Deja isi folosea membrele cu mare dificultate si totusi hotarase ca atata vreme cat mai are puterea fizica sa decida singur cand si cum isi va incheia viata.
    Frapant era faptul ca parea perfect lucid, era multumit de viata pe care o traise, nu avea nici cel mai mic simptom de boala psihica (ma refer in special la depresie)… Si totusi de ce fusese adus la psihiatrie? Familia lui considera ca un om nu isi poate decide singur sfarsitul, ca e impotriva firii. Doreau sa facem ceva ca sa-i schimbam decizia. Mi-a dat mult de gandit acel om..
    Totusi, la varsta noastra si in situatia in care suntem fizic sanatosi, eu cred ca avem mii de alegeri la dispozitie iar a ne gandi ca nu avem pentru ce trai este, dupa mine, daca nu un semn de depresie, atunci cel putin unul de slabiciune. E o demisie, o fuga de responsabilitatea de a alege, o cale usoara de a refuza sa fim proprii nostri stapani.
    E doar o alta parere 🙂

  3. mercu Says:

    Wow ! Yol m-ai lasat fara cuvinte… din nou.
    Diferenta asta de pareri imi aduce aminte de orele de desen din generala cand un foarte inspirat de profesor ne punea sa imitam picturi celebre. Interesant era cand la sfarsitul orei existau doua zeci si ceva de „pareri”. Aceeasi idee, dar cu trasaturi diferite. Foarte buna ideea.

  4. Bonnere Says:

    Sacrificiul are putere in orice univers. Ce ma intriga cel mai mult pe mine este individul.Toti sunt la fel, si totusi unul face pasul, unul trece limita, unul se gandeste…..
    Individul este pretios, desi sunt 100 ca el, fiecare este pretios, si are puterea de a schimba.
    Dar ce te face sa ai astfel de ganduri? Ce te face sa iesi din rand?

    Am si eu un filmuletz, sper sa aveti rabdare sa-l vedeti are 30 min:

    http://www.piticu.ro/2008/04/26/most-the-bridge-2003/index.html

    As preciza ca este diferenta intre sinucidere si sacrificiu.
    Moartea nu este a noastra sa o alegem.
    Cum poate cineva sa inteleaga moartea(si sa o aleaga) daca nu intelege viata(sa nu zic de alegerea ei).
    Desigur este usor sa vorbesti asa cand nu esti pus la conditiile care ii fac pe unii sa cedeze, si sincer sper sa nici nu fiu, dar premisa de pe care plec asta este .

  5. mercu Says:

    Am vazut filmuletul… splendid. M-a rascolit putin, dar totusi splendid.

  6. Danubius Says:

    Cum inteleg eu filmul. Cu totii suntem sclavii sistemului, asta e clar. Capitalismul este salbatic, mai ales in Romania. Insa exista unii care au puterea, prin sacrificiul lor, nu moarte, dar prin sacrificiul de decizie, sa schimbe ceva.
    Din pacate multi nu reusesc sa inteleaga ca, prin solidaritate, se pot obtine multe. Si prin a face ceea ce e etic corect, prin a lua decizia corecta, chiar daca e impotriva intereselor lor, se pot obtine multe. Dar majoritatea esueaza in acest „sacrificiu”, pentru ca sistemul ii corupe in final. Totusi mai sunt unii care la cateva sute de ani, nebuni cum ii considera lumea, au puterea sa ia decizia corecta in detrimentul interesului lor. Astept sa vad si eu primul roman post-comunist care are puterea si va face asta.

  7. mercu Says:

    Foarte interesanta interpretarea ta si totusi acei „unii care la cateva sute de ani, au puterea…” cine sunt ? Ce au ei mai special ?

  8. Danubius Says:

    Pai sunt cei care in decursul istoriei noastre au decis sa faca ceva pentru marea majoritate, cu toate ca le era caldut si bine daca stateau in banca lor. De asta am si zis ca astept primul roman postcomunist care sa faca asta, ca sincer se cam lasa asteptat 🙂

  9. Ana Says:

    De ce sa nu salvam o viata daca ne sta in putere?
    Cum mi-a spus cineva „ Eu maine poate nu voi mai fi langa tine, dar prietenii sigur iti vor fi alaturi. „ si intr-adevar asa este. Daca ai aceste „fenomene” numite prieteni, ajuta-i la nevoie si fi alaturi de ei. Un prieten adevarat niciodata nu iti va intoarce spatele, drept dovada filmuletul. O persoana care tine la tine si-ar da si viata sa te vada fericit, iar odata cu fericirea ta va veni si a lui.
    De ce sa nu salvam vieti daca putem ?
    „ Exista viata dupa moarte ” si nu ma refer la „ Viata de Apoi „ .
    Stiu ca ma abat putin de la subiect dar ganditi-va cati copii zac in spitale asteptand noi organe. Organe de a caror viata depinde. DA! Stau la mila rudelor celor intrati spre exemplu in moarte cerebrala si se roaga ca o raza de soare sa patrunda si prin draperiile spitalului. O farama de speranta…
    De ce sa nu ajuti daca poti ? De ce sa lasi viata din tine sa putrezeasca in pamant cand o poti lasa aici, printre cei vii ?!
    Oricum, filmuletul ma copleseste. La fiecare vizionare mai pica o lacrima 😀


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: