Examenul cu trei capete


Trezindu-ma din senin intr-o adevarata aventura de casapire a examenelor cu trei capete aud tipete de la distanta. Sa fie tipatul printesei mele captive ? Sa fie momentul oportun de a-mi dovedi abilitatile de salvator ? Nu.
La o distanta considerabila observ un grup de 5-6 oameni care pareau a fi intr-un conflict verbal. Ghinionul meu a fost ca instinctul de cavaler m-a atras in acea parte, ceva din mine stia ca acela e drumul care va duce la pestera examenului cu trei capete. La un moment dat un individ s-a detasat de grup si a venit inspre mine. La mijlocul drumului m-am simtit nevoit sa intind mana.

– Bah ce faci ?
– Stima si respect domn profesor. La examen.
Aici urmeaza o parte urata despre unul din colegii dumnealui.
– Nu ti-ai taiat coada inca ?
– Nu intentionez sa fac asta.
– Mah nu iti iei examenul cu coada aia.
– Eeee…
– Tu… de Paste, de Craciun de ce nu suni ? Nu ai credit ?
– Nu domn profesor, dar… nu vreau sa va deranjez.
– Suna-ma, si imi da un pumn in umar (auuu). Ai cartea mea de vizita ?
– Am numarul dumnevoastra.
– Tine cartea mea de vizita. Sa ma suni de Craciun !
– Da, sa traiti. O zi buna.

Dar acest cavaler trebuie sa isi urmeze destinul… si am plecat. Cu incredere in proprile forte, pasesc puternic pe drumul pavat cu atatea povesti despre atatia luptatori ce vor fi etern tinuti minte.
Grupul acela ce odata clocotea in injurii acum e curios si ma asteapta sa le satisfac apetitul de cunoastere. Era un grup de romi.

– Da-mi sa vad si eu ce scrie acolo manca-ti-as.
– Nu, nu.
– E profesor ?
– Da, e profesor.
– De fiecare data cand trece pe aici se leaga de noi, intr-o zi il batem de il bagam in spital.

Dar nu pot sa imi pierd vremea cu asa ceva, eu am plecat sa omor examenul cu trei capete.
Dupa o ora de lupta crancena ma simt nevoit sa renunt. Am dat gres.
Acum are patru capete si printesa inca e captiva.
Se pare ca in realitate binele nu invinge intotdeauna raul.

Publicat în Ego. Etichete: , , . 7 Comments »

Unica

Aud de la tot felul de zarzavaturi ca sunt „unice”, imi scuipa intre ochi seva de toata jena, incearca sa imi arate ce frunze frumoase au, cand de fapt sunt cu un nivel mai sus de stadiul de buruiana, nimeni nu le vrea si prin nu stiu ce miraj au ajuns in gradina mea. Dar ca orice miraj va trece repede. As avea atatea de spus, dar ma voi rezuma doar la : mi-as dori uneori sa fiu canibal (n.a. : ierbivor in cazul asta) nu pentru a manca pe X sau Y ci mai mult din dorinta de a-i vomita (multumesc Emil si Cioran).

De abia astept sa realizeze cat de multa greseala extrage prin radacini.

Publicat în Ego. Etichete: , . 1 Comment »

Dilema studentului


Daca studentul X intr-o zi minunata de marti are in portofel 15 lei si trebuie sa plateasca 2×25 lei pentru chitante si primeste banii vineri, cum va putea el sa isi pastreze ultimul rinichi, demnitatea si nu in ultimul caz viata ?

Publicat în Ego. 11 Comments »

Curs festiv, alcool si femei

Dupa (inca) o noapte alba si o dimineata inceputa cu o migrena venita din fundul purgatoriului imi imbratisez parintii entuziasmati. Am ajuns la facultate si suntem pregatiti pentru cursul festiv. L-am asteptat de 4 ani de zile, mai nerabdatori decat mielul inainte de Paste. Robe, inghesuiala si discursuri indiferente citite de pe foi galbene, miros de transpiratie si sampanie ieftina din pahare de plastic, poze multe si enervante, toate astea puse intr-o vaza impodobita cu flori de „nu imi pasa”.

Ce zi minunata ! Daca aveam sentimente as fi plans, sincer. Mi-as fi imbratisat toti colegii si le-as fi urat succes in continuare, mi-as fi rupt camasa si as fi cazut in genunchi, cu ochii inlacrimati as fi privit spre cer si as fi multumit Domnului ca mi-a mai dat inca un moment penibil.

Multumesc, m-am simtit atat de bine !

Publicat în Ego. Etichete: , , . 5 Comments »

Fugi !

Frumoasa zi de mai, sase cai si examen. Dupa o noapte alba imi dau seama ca sunt la facultate. Pustiu, doar eu si femeile de serviciu. E ora 7:10, iar eu sunt nerabdator sa dau examenul ala blestemat si sa ma intorc in patul meu atat de comfortabil. Se face ora 8:00 si tot pustiu e. Intr-un final vine asistentul si ma informeaza ca examenul e de fapt de la 11. Bine Mercule, 3 ore la dispozitie sa disperi, 3 ore la dispozitie sa adormi ca un boschetar pe coridoarele astea vechi. Dar de ce sa pierd timpul aiurea ? Oricum e prezentarea 3a si am nevoie de chitanta si daca iau pentru examanul asta, voi lua chitanta si pentru celalalt. Ma regasesc pe aceleasi coridoare reci, e ora 13:00 si sunt fericit. Am luat examenul cu 9, dar nimic special si amuzant in asta. Plec. Sunt fericit si incep sa visez. O zi caniculara ce a inceput cu un examen promovat, oare cum se poate termina ? Ah… mancare calda, ii simt deja gustul, simt cum imi invadeaza stomacul, simt cum umple golul din mine, dupa aceea Pepsi Twist rece, un dus fierbinte si nu in ultimul rand, Doamne, cu siguranta nu in ultimul rand, sooomn !

Dupa vreo 20 de minute de visat atat de frumos, realitatea imi cade in cap ca un rahat de cioara si imi aduc aminte ca portofelul meu in care exista toate actele care ma definesc ascunde 2 chitante. Fugi prostule inapoi. Fugi cat poti de tare ca poate a plecat profa si nu o mai gasesti in veci. Fuge prostul de mine, asa cum fugea in tinerete cand il prindeau vecinii in cires. Imi sterg fata cu mainile umede si bat la usa. Profa era inca acolo. Ce noroc. Ii dau chitanta si plec. Pentru prima data ma bucur de coridoarele astea reci. A fost o buna recompensa. Acum ies din facultate, merg printr-un parculet unde eu si umbra aveam intalnire. Acolo unde avea si vantul timid si relativ rece sa ma gaseaca. Dar oare ce chitanta i-ai dat retardatule care esti ? Ma uit din nou in portofel si… surprize surprize. Ce vei face acum ? Vei fugi spre camin, urland, rupandu-ti tricoul de pe tine ? Nu. Te vei duce din nou la facultate si te vei face de ras, vei face ceva la ce te pricepi atat de bine.

Da, a fost o zi imposibila, dar daca in asta consta recompensa unui examen promovat cu nota mare, accept sa fiu torturat in halul asta.

Publicat în Ego. Etichete: , . 2 Comments »

Lumea viselor

[…] ma lupt cu cordonul ombilical. Este primul pas pe care-l fac in lumea asta.

[Moartea]

Ridicandu-mi din nimic un univers mirific, de pe stanci de confuzie cad in propria mea capodopera. Dincolo de nebunie si senilitate acuta, trec incet pe langa ratiunea mea tacuta. O ocolesc si ajung in fantezie, in erezie, in abisul fantanii de apa rosie unde imi reculeg gandurile si sprinten alerg catre copac. Fac un exercitiu de respiratie si il privesc fara sa inspir, sa expir, fara sa ma gandesc ca transpir sub un cer de sori colorati.
Acel copac din mijlocul gradinii pare atat de departe cand spinii imi strapung talpile si fruntea si privirea imi este incetosata de sangele ce-mi curge neincetat. Mama-mi plange la picioare si o doare sa ma stie invins de un vis ce m-a alimentat de prima data cand am tipat. Vad lumina.

[Nasterea]

Ma colorezi in transparent, ma inchizi intr-un cufar de carne si arunci cheia in evident.
Cerul va fi brazdat de o cometa ce asteapta sa fie umbra cuiva. Sub umbra ei, eu voi purta carne vie si ma voi inalta dupa cum imi spune vocea mea.
Calda ca o blana de miel, nevinovata ca un suflet de miel, extraordinara in orice fel, imi aduci ofrande, nascandu-ma in pesteri calde. Ma iubesti si stii ca si ei ma vor iubi chiar daca din cauza lor voi muri. Nu conteaza.

[Trezirea]

Fiinta astenica, aura iti este frumoasa, credinta iti este puternica, dar eu ma lupt cu cordonul ombilical. Eu traiesc in real si imi las trupul in voia gandirii mele.
De as putea sa te cunosc mai bine, te-as rupe din fantezie si ti-as fura tot ce te face vie. Din tot ce iti defineste fiinta, un lucru l-as putea lasa in urma, gandul ca nu vei fi doar a mea sau poate ca nici asta. Asa cum mi s-a intamplat si mie, te-as folosi si irosi pana la epuizare, as profita de tine si te-as arunca in cuie sa te zbati in disperare. Dar destule vorbe am irosit, vorbe in valuri strangi, fie-ti privirea vesela si motivul pentru care mai plangi, caci am aflat.
Gura iti este cuib de vorbe ce ma duc in ireal, neincrederea iti este prietenul ideal, iar eu ma lupt cu cordonul ombilical. Este primul pas pe care-l fac in lumea asta. Este singura mea piedica inaintea unei lumi ce ma asteapta cu bratele deschise. M-am trezit.

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , . 6 Comments »

Vai de fundul meu

Voi incepe cu cateva indicatii :
1. Spune „nu” laxativelor !
2. Protejeaza-te ! Un scutec in geanta nu strica niciodata.
3. Vrei sa slabesti ? Nu merita rusinea.

Poveste povestita de povestitorul care este colegul meu de camera.
Intamplarea face ca tipul incearca sa slabeasca si bea niste ceaiuri din alea care iti provoaca cacare multa si subtire (nu ca as stii, mi-a zis el).
Si bea omul cu pricina ceai intr-o seara cu degetul mic ridicat evident, iar a doua zi se duce in Lugoj cu niste colegi. Se duc fain, frumos intr-o pizzerie apoi urma sa mearga la unul dintre tipi acasa, cand da potopul peste el. Batuse la usa tanti ciocolata urat mirositoare. Ce sa faca, ce sa faca ? Cu bun simt se gandeste ca nu poate sa lase balega la coleg acasa asa ca isi ia inima in dinti si se duce la baia pizzeriei.

Pizzeria are o sala mare si un separeu, unde este de fapt si intrarea spre baie. Intra in baie cu tupeu, grabindu-se nu ca ar fi avut de ales, deja transpira ca un porc in apropierea Craciunului si isi aseza cuibul intr-o cabina. Observand ca cabina are incuietoarea defecta, incearca sa potriveasca usa, dar intr-un final tot intre-deschisa a ramas. Isi face nevoile omul nostru neputand sa ignore mireasma ce a fatat-o cand aude tocuri de femeie. Strange din fund si se roaga sa nu fie adevarat, se roaga sa nu i se intample tocmai lui asta, dar tocurile se auzeau in continuare. Poc poc si se opresc, se opresc in fata cabinei sale, iar usa se deschide. Atunci prin fata ochilor ii trece intreaga viata, toate momentele rusinoase din copilarie mai ales cand colega de clasa l-a gasit lingandu-i sticla din care tocmai bause, cand in excursia spre Brasov a facut pe el si toti din autocar au ras de el, cand mama l-a prins masturbandu-se, toate acestea par a pali in comparatie cu ce avea sa urmeze. Usa se deschise.

Ce sa vezi ? Mare surpriza mare, o duhoare o loveste in nas si o imagine pe masura, un tip la baia femeilor cacandu-se. Uimita, speriata, panicata a inceput sa tipe iesind din baie ca un limbric din rahat. Probabil ca nici nu mai avea nevoie de baie, chiloteii si-au facut datoria.
Mancand rusine cu galeata incearca sa traga apa, dar nu mergea blestematia aia ! Cauta obiecte cu care sa scoata apa din bazin si sa o arunce in WC. Nici o sansa, dar gaseste niste robinete pe care le invarte pe toate partile si incearca din nou sa traga apa. Rahat egal noroc, asa si a fost pentru ca a mers, a doispea oara.

Pleaca din baie si ghici cine era in separeu ? Fericita castigatoare a unor cosmaruri parfumate, cu o prietena si inca 2 tipi. Evident ca au inceput sa rada, unii mai discret, altii cu gura pana la urechi.

Concluzia mea : CACACIOSULE !!!

Publicat în Ego. 2 Comments »