Episodul 2 : Terapie prin munca

– Trebuie sa imi plimb cainele. Puffy devine foarte nervos daca nu il plimb dimineata.
– Doamna va rog sa va linistiti. Imediat va veni cineva sa va interogheze si puteti sa mergeti sa va plimbati potaia cat vreti.
– Potaie ? Dar nu ti-e rusine sa vorbesti asa ? Sa stii ca e un pudel adevarat. Si mama si tatal sau au fost la fel.
Usa se deschise, oprind galagia, afisandu-mi trupul adormit si amortit ce acum era urmarit de priviri curioase.
– Doamna… Doina Popescu ?
– Eu sunt, dragule. Mai vezi vreo doamna pe aici ?
– Ne poti lasa singuri te rog ?
– Da cum sa nu, ma duc sa plimb potaia.
– Esti un nesimtit si un… un, un… si la trantirea usii, cuvintele ei se stinsesera.
– Porcul…
– Calmati-va doamna, am incercat sa o calmez pe cat de mult se poate calma o femeie in varsta de 72 de ani semi-senila visand la satisfactia cainelui. Haideti sa incepem cat mai repede si sa mergeti linistita acasa. M-am asezat pe scaunul acela de lemn din fata ei si am privit-o pentru cateva secunde. Incercam sa imi dau seama ce fel de persoana este, daca minciuna ii este prietena ori ba. De atat amar de vreme, slujba asta blestemata, macar atat a putut sa imi ofere. Si poamele acestei abilitati nu au incetat sa imi cada in sac la fiecare pas. De la cele mai nesemnificative minciuni pana la… pana la mascarea unei crime.
– Astept de 2 ore. Puffy va fi foarte suparat ! In momentul acela isi ridica bratele la piept si le incrucisa. Privirea i se intorsese spre coltul din dreapta…
– Cine ?
– Puffy !
– Aha… Puffy ! Doamna Popescu, am inteles ca in decursul zilei de 14 martie ati vazut-o pe victima impreuna cu un tanar.
– Sunt sigur ca i-a facut ceva. Iar ceva ce odata erau fluturasi in stomac acum avea sa devina ceva monstruos de mare, ii simteam membrele lovindu-mi stomacul in repetate randuri. Sa existe finalul dilemei chiar in mintea alterata a acestei batrane ?
– Ce credeti ca ar putea sa ii faca ?
– Chiar daca am o varsta si nu, nu sunt baba…
– Nimeni nu a zis asta.
– Se vedea ca luna intr-o noapte senina ca era indragostita lulea. Va spun eu domnule militian, I-A FACUT CEVA !
– Mda. I-a facut mai multe.
– Biata fata, ce bestie i-ar face una ca asta ? Pe vremea mea baietii erau mult mai sensibil. Tin minte ca Mitica al meu, prima data cand mi-a spus ca ii sunt draga mi-a venit la usa cu flori cum nu am vazut in viata, ciocolata si mi-a cantat melodia mea preferata. Nu stiu ce e cu generatia asta.
– Nici eu. Daca aflati intre timp ma anuntati…
– E mana diavolului aici, va spun eu. Am vazut atatea la viata mea si stiu sigur.
– Doamna sa ne concentram asupra suspectului. Daca ar fi acum in fata dvs. credeti ca ati fi in stare sa-l identificati ?
– Dar cum sa nu ?
– Purtati ochelari doamna Popescu ?
– Sigur si atunci ii purtam, vroiam sa il vad cat mai bine. Era un chipes. Cine nu i-ar fi cazut in vraji ?
– Inteleg. Si acum… acum ii aveti la dumneavoastra ?
– Sigur. Ii port tot timpul cu mine.
– Perfect, puteti sa vi-i puneti, va rog.
In timp ce mainile tremurande cautau prin poseta veche si demodata, eu m-am indepartat la vreo trei-patru pasi. Intr-un final si-i aranja pe ochi si imprumuta de la o copila, o fata zambitoare.
– Cate degete am ridicate ?
– Trei dragule, dar ce intrebare e asta ?
– Face parte din procedura, doamna.
– Inteleg.
– Multumesc pentru informatii, m-am ridicat in picioare si m-am indreptat spre usa. Scaparea din infern e acolo, la cativa pasi. Sunteti libera sa plecati, am sa cer sa vi se aduca po… cainele dragalas.
– Va spun eu… acolo, la cativa pasi… ca i-a facut… si i-am inchis usa in nas.

Ce zi. Dumnezeule stii ca nu imi era dor de asta. Stii ! Si atunci de ce imi faci astfel de cadouri ? Mi-am tinut respiratia pentru o clipa poate ca El comunica prin soapte, iar eu nu-l pot auzi, dar… nimic. Fara nici un raspuns. Din nou nici un raspuns, iar in mintea mea, inteligenta se ineaca cu litri de prostie, cu toate astea reuseste sa ma intrebe : de ce dracu mai speri ?
Am sa ma intorc la mine in birou, trebuie sa gandesc.
Casa, dulce casa, ce draga imi esti, ce viata singuratica traiesti, asa-i ca si tie ti-a fost dor de mine ? Ce dezordine, ce de praf, parca as fi fost plecat de o zi. Scaunul meu confortabil, masa mea mare intotdeauna bucurandu-se sa imi sustina picioarele si nu in ultimul timp privelistea. Daca as fi facut un efort supraomenesc si mi-as fi intors putin capul as fi vazut intregul oras, partea frumoasa a orasului. Iata ca se vad copacii, e parcul acolo unde… NU Mercule ! Nu ai timp de alunecari in trecut. Stii prea bine cum se va termina asta. Sa termin de completat sutele astea de hartii si pot merge si eu acasa. Acasa… Doamne cum imi rasuna in minte acest cuvant…
Cu toate ca a fost o zi obositoare din punct de vedere psihic, cu toate ca reintoarcerea la munca nu a fost atat de placuta precum credeam, aici e mai bine. Nu mai vreau sa merg acasa. Imi e frica de imaginea pe care din nou o sa o gasesc, sa ma trezesc in miez de noapte cu sunete in minte, sa iau un pumn de somnifere sa adorm, sa… nu ! Chiar nu vreau sa ma duc acasa. Poate ca ma voi duce sa ma plimb in parc, sa ma relaxez putin, sa ma asez pe o banca si sa imi aduc aminte de tine… nu !
Sunt atat de confuz. Ce dracu sa fac ? Peste tot unde as merge, aud o femeie cum plange si ma striga, ma cheama sa o ajut, dar eu, eu stau si o privesc cu ochii mintii si atat. Ca o stanca in calea vantului stau, ma distruge incet incet si inca nu ma pot obisnui cu ideea ca nu pot face nimic.
Oare mai e aici ? In ultimul sertar de jos aveam odata o sticla pe jumatate plina. Eeee da. Iata-l pe prietenul meu Jack. Cate nopti am petrecut noi impreuna, amice ?

Si ce daca noaptea se impiedica in zi ? Si ce daca de luni intregi nu pot dormi ? Chiar de nu ma prabusesc in letargie, toate sunt bune si frumoase. Sunt aici, printre colegi, printre prieteni facand ce stiu eu cel mai bine.

Anunțuri
Publicat în Adevarul e un lux. Etichete: . Leave a Comment »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: