Episodul 6 : Amintiri din copilarie

– Nu din nou ! Nu din nou ! Trebuie sa vorbesc cu cineva daca nu, cred ca voi innebuni !
– Ce s-a intamplat Mercule ?
– Stii… parintii mei erau foarte bogati si intotdeauna erau pe drumuri, dar asta nu a insemnat ca am avut tot ce mi-am dorit. Eram inconjurat de multi prieteni, chiar daca majoritatea din ei erau acolo doar pentru ca aveam cele mai misto jucarii. Intr-o zi eram cu prietenii mei jucandu-ma in curte cand auzisem o discutie a parintilor mei. Aveam vreo 12 ani si ii auzeam cum se plangeam ca exist.
– Cum adica ? Stai, ca nu inteleg.
– Cristi, nu am cerut niciodata o viata accidentala ci o viata in care sa fiu dorit, o viata in care acest chip, chipul pe care-l vad in fiecare dimineata in oglinda, sa fie obisnuit cu zambetul pe buze si sclipirea-n ochi. O viata simpla, dar sa insemn pentru cineva ceva. Iar la varsta de 12 ani, parintii mei erau totul. Acea discutie, acele cuvinte m-au facut sa imi dau seama ca m-am putut bucura de toate acele jucarii, toate acele excursii din simplu motiv ca ai mei isi permitau si atat. Nu o faceau pentru ca doreau ca plodul lor sa fie fericit.
– Hai mai, nu poti crede asta.
– O cred ! Atunci copilul acela zambaret si plin de viata a murit. Tin minte ca stateam cu zilele in casa si ma gandeam cum de mi se poate intampla asta ? Nu mancam, nu dormeam, nu… De ce mie ? Inca nu am inteles… de ce eu ? Ma consideram cel mai nefericit de pe fata Pamantului.
– Prostii. Cum sa fi cel mai nefericit ? Aveai tot ce-ti doreai.
– Cu exceptia dragostei. Toata fericirea acelui copil a fost luata intr-o secunda atunci cand si-a dat seama ca viata lui e o minciuna. Gandeste-te ca tot ce crezi si iubesti pana in momentul de fata se bazeaza pe o minciuna, gandeste-te ca ai 14 ani, gandeste-te cat de putin te-ar fi putut influenta asta. Gandeste-te daca parintii nu ma vroiau atunci cine ? Cu aceasta mentalitate am crescut si mi-a fost bine, pe lume eram doar eu si atat. Ca un nebun pana in momentul in care parintii mei au murit in accident am sperat ca oarecum situatia se va schimba, dar nu a fost asa. Dupa toate astea nici nu m-am gandit ca cineva s-ar putea sa ma iubeasca, ca cineva s-ar interesa de soarta mea. Nici macar nu vroiam ! Nu intelegi ?
– Ce sa inteleg ? M-ai bagat in ceata complet.
– Ca si adolescent eu nu visam la o prietena sau la o gasca de prieteni cu care sa ies prin cluburi, sa… sa… sa merg la concerte sau sa merg in excursii. Nu. Vroiam doar sa fiu lasat in pace, vroiam ca toate acele priviri sa se intoarca in alta parte si sa ma lase in durerea mea. A atrage atentia asupra mea era ultimul lucru pe care-l doream, sa nu mai vorbesc despre o discutie cu cineva. La scoala eram nevoit sa fac pe prostu’ chiar daca eram mult deasupra celorlalti.
– De ce ?
– Cum de ce ? Sa fiu felicitat si vorbit de bine in fata clasei ? Sa fiu sunat de colegi sa le fac temele ? Toate aceste porcarii nu mi se puteau intampla. Nu, nu, nu ! Si asa am fost un om simplu in tot ce faceam…
– Pana ai ajuns la Politie. Trebuie sa recunosti ca ai dat gres.
– Ce vrei sa spui ?
– Nu mai fa pe modestul, stii ce vreau sa spun. Stii prea bine ca esti printre cei mai buni politisti din sectia asta.
– Nu prea cred, dar in fine.
– Si totusi care e scopul acestei discutii ?
– Daca nu m-ai fi laudat atat poate ca l-ai fi aflat mai devreme, prietene.
– Gata, gata voi fi numai ochi si urechi.
– Asa. Am ramas la Mercu cel mediocru.
– Da.
– Imi era asa de simplu. Aveam doua variante : sa las sentimentele sa ma stapaneasca, sa simt fiorul dragostei, a prieteniei si efectele lor secundare, despartire, tradare, infidelitate si ce o mai fi sau sa ma inchid in sine, sa traiesc o viata prea putin spectaculoasa, sa nu fiu nici extraordinar de fericit, dar nici groaznic de nefericit. Asta era suficient pentru mine. Pana cand…
– Pana cand ?
– Pana cand am ajuns la petrecerea aia blestemata.
– Mai intreb odata : care e scopul acestei discutii ?
– Am avut inca o viziune sau ceva de genu.
– O viziune ? Ma faci sa rad, asta-i buna… o viziune ? Tu vorbesti serios ?
– Foarte.
M-am trezit fiindu-mi foarte cald, m-am trezit complet dezbracat, transpirat, iar langa mine se intindea o femeie ce ma privea. Era intinsa pe burta sprijinandu-se in coate si zambea, isi ridica un picior lasand pe celalalt jos balansadu-le intr-un ritm hipnotizant. Pana sa imi dau seama de ce mi se intampla imi luase mana si o puse la ea pe fata, deschise gura si spuse ceva ce nu am inteles. Era foarte excitanta…
– Cred ca am auzit destul…
– Nu, nu, asta e doar inceputul.
– Scuza-ma, dar chiar nu vreau sa-mi povestesti visele tale erotice.
– Nu era un vis erotic, adica bine, era la inceput, dar nu stiu, parca eram in transa, nu aveam habar unde sunt, dar nu ma interesa, ochii mei vroiau doar sa-i exploateze trupul lipsit de haine acum aflat intins pe spate. Mana traia ce ochii doar visau caci mana ei era deasupra mainii mele si strangea ca eu implicit sa-i strang sanul de dimensiuni ciudat de perfecte pentru ca mana mea sa-l cuprinda il totalitate. Era tare, iar printre degete ii iesea…
– Nu era vis erotic, asa-i ?
– Bine, bine voi trece peste partea erotica si voi ajunge la partea care m-a facut sa ma cutremur. Eram intr-o incapere, cred, nu stiu sigur ce era pentru ca nu ii vedeam peretii, era intuneric si in jurul meu erau mai multe paturi ocupate de cupluri. Era atat de cald incat aveam impresia ca voi lesina, pana sa imi sterg sudoarea de pe frunte ma luase de mana si ma conduse pana in fata unui perete. Imi daduse drumul la mana si isi infise mainile adanc in peretele solid, apoi incepu sa traga de crapatura facuta in stanga si in dreapta. Cand termina, in perete pulsa o deschizatura de culoarea lavei. Odata era neagra, odata rosie si luminoasa, iar cand se facuse din nou neagra aparusera imagini. Mi-am zis ca e imposibil si mi-am inchis ochii, mi-am mai spus odata ca e imposibil si i-am deschis. Incerca sa imi spuna ceva, dar nu o intelegeam, de fapt buzele i se miscau ca si cum ar vrea sa imi spuna, dar nu auzeam nimic. Mai ciudat decat asta era ca acea deschizatura in perete se incapatana sa continuie sa deruleze un film.
– Ce film ?
– Personajele se certau, tipau, nu prea am inteles ce se intampla acolo, dar ma cuprinsese la un moment dat o senzatie tare ciudata.
– Si mai intreb odata : care e scopul acestei discutii ? O femeie la morga, una iti arata un filmulet intr-un perete… ce e asa de cutremurator la asta ? Probabil ca au fost doua vise, vise ciudate, dar totusi vise.
– Problema e ca nu au fost vise pentru ca eram treaz, iar cele doua cred ca erau Maria.
– Maria ?
– Cred ca mai trebuie sa se rezolve cate ceva pe aici pana ca ea sa fie linistita.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: