Bring me Victory

Ce mai e de spus ? Un clip destul de bine facut care nu are legatura cu versurile hihi

Bring Me Victory

Is there anything left
Left of me to save
My life is like a carnival
My body a sunken grave

It’s what I have to do
To distance me from you
Lays a suffering inside
And my veins are showing through

A man becoming child
Are you happy with your cries
With haunted looks of fear
I stab the wing from your side

My mind a fractured ruin
The crushing of my soul
It is time to spread my wings
To fill this empty hope

It has now begun
The force fed sun beneath
Will conquer all before
And bring me to my victory

I’ve seen them before
Down from the fall
And now standing tall
I’ve seen this
I have been this
And now I am my own man

No more misery
Look outside and see
What are you waiting for?
Pick yourself up
Get up off the floor

Publicat în Ego. Etichete: . 10 Comments »

Frumoasa si bestia domesticita

Visul

Le simt calde si agresive, simt cum imi inec papilele gustative cu saliva cuiva, de aceea sunt constient ca lupul din mine intotdeauna va dori oaia din ea. Sa fiu eu intunericul ce-i inghite limba, iar ea umbra vie de sub cariatidele de piatra ? Sa fiu eu bestia personificata de sub inutilitate adunata, alungata si silita, prin intermediul ei, sa imbratiseze gustul de imaturitate ? Sa fiu eu lupul deghizat in berbecul dominant, iar ea supremul tranchilizant ? Sa fie ea cea care mi-a furat logica si sensul vietii, dar mi-a dat o alternativa si prospetimea diminetii ? Sa fie ea scopul meu de neatins atunci cand se credea singura pe lume, dar cum sa fie asta adevarat cand ea reprezinta singurul regat unde frumusetea si bunatatea reusesc sa se adune ?

Frumoasa

Atatea intrebari si nici un raspuns, atatea dileme si adevarul se incapataneaza sa traiasca ascuns. Cum schimbi ceva nativ, cum schimbi ceva ce nu poti schimba chiar daca vrei sa o faci pentru acel cineva care imperfect nu te-ar accepta ? Blana si colti insangerati, gheare si un apetit supraomenesc, in apa tulbure apare cineva, dar cine sunt eu si pentru ce pacate primodiale trebuie sa platesc ? Balconul de deasupra mea ii ascunde batista parfumata, ii imprastie parfumul de piele prospat imbaiata si imi aduce aminte ca lupul din mine intotdeauna va visa la oaia din ea. Sarutul ei elibera ciuma, iar sanii inveninati se inroseau cand erau eliberati, erau nepretuiti si disperati dupa mangaiat si privit si totodata ultima imagine inainte de teribilul sfarsit. Atinsa de adolescenta de curand, se lupta printre dorinte si plansete, dar nu stia cum sa ceara, nu stia cum sa-si foloseasca trupul sa scoata barbatul din aceasta fiara. Sunt odios, sunt respingator, sunt tot ce cineva nu si-ar dori, dar intr-un moment urmator, inainte sa-mi termin gandul o lumina ma invalui…

Bestia domesticita

E frig. E atat de frig. Luna nu mai clipeste, iar intunericul nu ma mai doreste, zorii acum ma cheama, iar sentimentele isi scot vesmantul de teama. Picaturi albe cad greu din cauza ghetii prevestind inceputul diminetii, iar eu nu ma mai recunosc. Am mainile albe si catifelate, o fata inocenta si un trup ce se incadreaza in normalitate si decenta, dar trebuie sa recunosc ca nu e ceea ce imi doream. Sunt banal, sunt simplu in orice fel, deloc sofisticat ori complicat, sunt doar un simplu animal, sunt ceva… ceva uman. Uitandu-ma in spate am crezut ca nimeni nu merita un astfel de chin, dar timpul a facut sa devin ceea ce vroia ea sa devin incat am uitat de tot ce e cu adevarat rau sau bine, am uitat de lupul din mine si obsesia care acum ma surprinde. De ce mi-as fi dorit sa fac parte din majoritate ? De ce am visat la o viata de simplitate ?

Trezirea

Natura murea, vantul ma rascolea si timpul infrunta realitatea, noptea palea, bruma se forma si ea vorbea. Era la cativa pasi de mine, ma privea curioasa, ca toate lucrurile pe care nu le intelegeam, era frumoasa si ma arunca intr-o alta copilaroasa transa. Cu inima-mi intre dinti m-am apropiat, am privit, am adulmecat parfumul vag cel emana trupul nemiscat si slab si m-am cutremurat. Diletant in arta vietii am fost si se pare ca diletant voi ramane atat timp cat voi cauta afectiune in orice fiinta pana si intr-o perfecta statuie. Stranie senzatie te incearca atunci cand entitatea ce-ti tulbura visele in fiecare dimineata se dovedeste a fi doar o cariatida lipsita de viata. Cum e posibil ? Sa ma insele ratiunea ori privirea ? Dezamagit si rapus de minciuna m-am ratacit in furtuna, dar nu-mi pasa caci din nou intunericul ma conduce pe alt drum pana la alta viata. O alta viata, un alt trup, dar nu voi uita… nu voi uita ca lupul din mine intotdeauna va dori oaia din ea…

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , . 10 Comments »

Copiii nimanui

Legea Zero: un robot nu are voie sa faca rau omenirii sau, prin neinterventia sa, sa permita ca omenirea sa fie vatamata. (Isaac Asimov)

Anul 3.215 al Erei Galactice. Discutie intre Daneel si prizonierul de pe planeta Helicon:

Prizonierul:
Am avut femei si am infrant barbati cu armele lor, am gasit bratele de catifea care sa ma piarda atunci cand am sa mor. Am gustat tarana rosie si norii de peste mine, am renascut si am murit acum multi ani de zile. Am nascut dorinte si ingropat frati ce i-am visat de atatea ori eliberati, i-am visat atata vreme si iubit atat de mult, dar parca cineva ii dorea, i-a chemat si i-a si avut. Odata culegeam speranta cu crema de pasiune, ne imbracam cu optimism si ieseam in lume. Acum ne-am desfacut aripile si le-am agatat in cui ca sa ajungem intr-un final copiii nimanui.
Cand te-am cunoscut erai un simplu prizonier, acum te vad de partea cealalta a gratiilor de fier. Te vad bucurandu-te de dulcea libertate, cea ravnita si cea mai pretioasa dintre toate… cum e posibil ?

Daneel:
Pana si cel fara de vina poate fi condamnat intr-o lume unde adevarul a fost demult uitat. Adevarul are temerile lui si cuvantu-i mut, tu ai ales cu mintea, cand sufletul ti-era tacut. Dar eu nu sunt…
Stiu ca ti-a fost dificil in fiecare noapte, in fiecare zi cand nimeni nu ti-a fost aproape, in fiecare toamna cand cerul a plouat violent cand ochii tai au plans lacrimile unui dement. Vedeti voi, imparatia voastra se prabuseste de fiecare data cand unul dintre voi greseste. Timpul meu nu este acum, am grait prea devreme, dar cu siguranta voi reveni atunci cand bruma neagra se va asterne.

Prizonierul:
Tu… Tu esti coasa de pe campiile fara sfarsit ! Tu esti cel pe care omul l-a creat si l-a iubit ! Deci legendele sunt adevarate ! Ai venit sa ne scapi de ignoranta si singuratate, deghizat, in piele unui om ne-ai privit, asteptand momentul potrivit. De ma vei lasa sa stau mereu in umbra ta, loial si fara de interes doar tu ma vei avea. Un singur amar de lucru iti voi cere in schimb, in ultimele zile ale trairii mele fi tu acela cu care sufletul sa-mi plimb.
Si totusi… de ce nimeni nu a indraznit sa ne spuna ca intr-o zi soarele nostru va dori sa apuna ? De ce nimeni nu ne-a explicat ca nu e de ajuns sa accepti dragostea ca un simplu raspuns ? De ce acum ura si invidia, crima si mandria se ascund in entitati, tulburandu-ne menirea ?

Daneel:
Om nebun, tu crezi ca eu am raspunsurile la toate ? Raspunsul la singuratate, pretul pentru sanatate sau poate chiar leacul pentru moarte ? Dar de le-as cunoaste, aceste solutii coplesitoare, intr-o clipa, rand pe rand, le-as distruge pe toate. De cand stiu oamenii ce vor ?
De nu ar mai fi singuri, nu ar mai cauta sa devina mai buni, nu s-ar simti nevoiti sa-si caute perechea pe alte lumi. De nu s-ar mai imbolnavi si ar trai sanatosi pana cand trupul le-ar imbatrani sau nu ar mai muri deloc ar fi o risipa de timp pentru ca oamenii ca indivizi nu conteaza ci conceptul de „omenire” primeaza. Odata ce fiecare individ si-a indeplinit scopul, trebuie sa moara ca altcineva sa-i ia locul. Nu intelegi ? Oamenii sunt ca acele mitologice oi ce au nevoie de indrumare, iar eu sunt singurul in stare.

Publicat în Alter ego. Etichete: . 2 Comments »

Nu imi plac fetele, nu exista optimism sanatos

Nu imi plac fetele. Nu imi plac fetele care au esuat din punct de vedere emotional, asta ma face un om rau sau doar un alt homosexual ? Vroiam totul si nimicul sa dispara in primul potop, vroiam lumea sa arda de vie, asta ma face un om rau sau doar un alt mizantrop ?
Din rani alese ganduri negre iti stingi, ochii-ti sufera, iar pe ascuns tu plangi. Din rani ascunse te definesti, gura-ti e amara, iar tu inca mai ai puterea sa zambesti. Lupti cu optimism crezand in lumina aceea de la sfarsitul lumii, dar aceea este lumina trenului care nu stie ca tu vii.

Esti fericita pentru ca poti sa mai speri, dar cata rabdare de la ratiune poti sa mai ceri ? Nu exista optimism sanatos si stiu ca nu se poate schimba ceva ce deja a fost, dar exista disperare si nevoia de a inventa motive pentru un viitor mai imbucurator si mai frumos decat prezentul asta ingrijorator. Daca mintea vrea sa nascoceasca minciuni, va nascoci, daca mintea vrea sa se minta va nascoci minciuni atat de veridice inca nimic nu te va mai opri. Te va determina sa faci lucruri la care nu ai indraznit pana acum nici macar sa visezi, dar in curand totul se va prabusi si te vei trezi in fata oglinzii nestiind daca esti tu sau altcineva. Vei pica atat de tare incat rotulele ti se vor sfarama, iar lacrimile de sange te vor seca, te vei prabusi din iluzie in depresie atat de repede incat nici un calmant nu te va mai potoli. Pacat. Pacat ca optimismul exagerat poate fi comparat cu un drogat, la inceput te simti bine si impacat, apoi iti dai seama ce naiv ai devenit, te vei injecta, dar nu va mai avea nici un rost acum cand stii ca tot ce a fost, a fost imaginatia unui visator destinat la gresit. Toti suntem destinati la gresit. Toti !

Publicat în Alter ego. Etichete: . 9 Comments »

Lifehouse – You and Me

Nu sunt genul de om sa ascult pop/gay/rock, dar uneori la 5 dimineata… inclinatiile sexuale sunt neglijate (cand e vorba de muzica, evident).

Publicat în Ego. Etichete: , . Leave a Comment »