Recapitulare (prima parte)

Astazi am facut ceva ce nu am facut niciodata. Ca e de vina plictiseala inexistenta sau altceva, cert e ca mi-am citit post-urile si mi-au placut cateva. Exact cum credeam le citeam si nu imi venea sa cred ca eu am scris asa ceva, nu pentru ca sunt extraordinare sau nu, dar pur si simplu nu reuseam sa imi dau seama daca asta chiar e blog-ul meu.
Sufar de complexul celor tineri, cred ca nimeni nu intelege ce scriu, cred ca nimeni nu ma intelege. Sunt multi oameni care ma felicita pentru ca scriu frumos bla bla, dar atat. Eu nu vreau asa ceva, eu nu vreau apreciere pentru cateva cuvinte, prefer mai bine (sau poate ca nu chiar) sa imi spuna cineva ca a inteles ce am scris acolo si ca e o porcarie, dar am nevoie sa stiu ca cineva intelege. Da, de asta am nevoie!
Iata o lista cu cateva post-uri care mi-au placut si cateva cuvinte despre fiecare:

O mica femeie: ce greu e sa explic. Pai… cred ca post-ul asta se vrea un fel de „testament” intr-o nota destul de optimista. Nu conteaza ca mor pentru ca ea e acolo sau a fost, nu conteaza ca viata mea se va termina atat timp cat ea m-a inteles si a stiut ce simt.
In apa clara: asta e genul de post in care am scris despre doua persoane diferite. Doua persoane care nu se cunosc, care nu stiu una de cealalta, dar totusi impartasesc aceleasi defecte ori calitati. Cred ca a fost printre cele mai mari provocari, cum scrii despre doua persoane in asa fel incat nici una dintre ele sa suspecteze ca scrii despre cealalta?
Seara dreptatii: nu mai stiu la ce film horror ma uitam si mi-a venit ideea asta. Urasc povestile cu happy-end, le urasc pentru ca sunt atat de fictive incat ma apuca greata.
Din abis: uhm…
Scrisoare pentru ea: romanticul din mine nu trebuie sa vada vreodata lumina realitatii! Dar daca tot exista atunci sa nu il ascundem, si iata cum a luat nastere acest post si blog.
Scrisoare pentru cine ma vrea… oricine: ma simteam singur, lipsit de importanta pentru nimeni. Ceream ajutor si atentie, ceream dragoste din partea cuiva, oricui si divina interventie.
Lumea viselor: cineva spunea ca sunt visator. Eu, visator? Da!!! Dar pacat ca a spus asta doar dupa ce am vorbit de cateva ori pe messenger. Ciudat e cum oamenii reusesc sa te cunoasca prin intermediul internetului. Nu e ciudat? Nu e ciudat si atat de departe de adevar?
Soarele de mai: da, am fost bine dispus. Am fost cu moralul la maxim si era atat de bine, dar pacat ca a durat doar cateva ore.
Salveaza-ma: romanticul din mine avea nevoie de bucatica sa de „te iubesc”, „tu esti totul pentru mine” si alte bla bla-uri si sex.
Vorbeste Ego-ul din Mercu, e o adevarata „tarfa” uneori.
Revin zilele viitoare cu partea a doua.

 

Anunțuri
Publicat în Ego. 4 Comments »

4 răspunsuri to “Recapitulare (prima parte)”

  1. tDO Says:

    Ce? Doar atat? Si „farmacista under 20” unde este? Unde este varicela vremurilor apuse? You should rethink your list… iarasi iti lasi sentimentele sa te domine! 😀

  2. mercu Says:

    Am zis ca voi reveni!

  3. livia Says:

    Gabi, stii de ce imi place de tine?
    ca esti ciudat :), inteligent si cu mult bun simt
    lasa-ti piticii sa zburde in continuare….

  4. mercu Says:

    Multumesc frumos, Livia. Trebuie sa-i las sa zburde altfel voi innebuni 😛


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: