Am ucis un caine

Cateaua mea, surprinzator, nu latra fara motiv si daca o face, o face dis de dimineata atunci cand dorm cel mai bine, dar nu si astazi. Astazi, de fapt acum o ora, latra ca o dementa, uitandu-se in gradina. In mod obisnuit latra la vecinul care se ocupa de gradina mea, dar cum e posibil sa lucreze la ora 10? M-am dus cu o lanterna si am strigat „vecine, vecine” nu cumva sa fie vreun copil prin gradina sau mai stiu eu ce individ dubios, dar nu, nu am vazut pe nimeni. Cateaua latra in continuare vrand parca sa rupa cu dintii poarta gradinii. Ce se intampla cu tine? Ce vezi?
Nu stiu exact din ce motiv am chemat-o pe mama, probabil ca in mintea mea deja stiam ca am de gand sa intru in gradina chiar daca era intuneric bezna si aveam nevoie de cineva sa tipe, sa cheme pe cineva daca imi sare la gat vreun boschetar sau vreun vecin beat. Am luat un topor intr-o mana si in cealalta lanterna cu care merge tata la pescuit. Trebuie sa recunosc ca si-a facut datoria pentru ca la vreo 20 de pasi, langa nuc, era un catalus intins pe pamant. Negru ca noaptea, plangea si tusea. M-am apropiat cu prudenta, era evident ranit si imi era teama sa nu cumva sa sara sa ma muste. Dar cum sa ma muste? De abia reusea sa mai respire, i se vedeau intestinele si se zbatea (atat cat mai putea) intr-o balta de sange si noroi. Am disperat putin, nu stiam ce sa fac, saracutul clar suferea in ultimul hal, asa ca am chemat-o pe mama, dar nici ea nu stia ce sa facem. Intr-un final, dupa cateva momente de ganduri disperate, am ajuns amandoi la concluzia ca nu se poate face nimic pentru el, era mult prea grav ranit asa ca… Mama mi-a luat toporul din mana si l-a ridicat deasupra capului. Nu, eu o voi face. Du-te si adu o sapa, nu-l putem lasa aici. Hai du-te! Am luat toporul din mainile tremurande ale mamei si… si l-am scapat de suferinta.
Asta ma face un om rau? Eu ma simt bine ca nu il mai aud si nu-l mai vad cum se zbate… asta ma face un rau?

Anunțuri
Publicat în Ego. 8 Comments »

8 răspunsuri to “Am ucis un caine”

  1. Sebi Says:

    Cum a ajuns in halul in care l-ai descris tu? A avut vreo refuiala cu un alt caine sau cu un vecin?

  2. mercu Says:

    Habar nu am, asa l-am gasit.

  3. Monica Says:

    Uneori suntep pusi in situatia de a face lucruri pe care nu le dorim, sa fie asta un suport in a ne dezvolta pe viitor?

  4. mercu Says:

    Cu siguranta. Cred in expresia „ce nu te omoara te face mai… ciudat sau puternic” (nu mai stiu exact cum era)

  5. fireflight Says:

    Macar i-ai curmat suferinta…:(

  6. DianaEmma Says:

    Teoretic vorbind, eutanasia animalelor bolnave, batrane sau grav ranite e o practica obisnuita. Nimic rau in asta.

    Daca il duceai la veterinar si il opera/ingrijea putea fi salvat?
    Asta e singura dilema…

  7. mercu Says:

    Niciodata nu vom afla, asta e clar, dar tind sa cred ca am facut ce trebuia.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: