Poteca coincidentelor

Sunt in intarziere. Teoretic, dupa calculele mele de inginer sunt in intarziere, cu o viteza constanta probabil ca voi ajunge cu doua minute inainte ca trenul sa plece din gara. Asta ar fi destul de decent daca as avea bilet, dar nu am. Deci baga mare. Ajungand pe poteca blestemata un gand ma lovi dupa ceafa: se poate sa ma intalnesc cu el? Se poate sau am nenorocul asta? Nu, nu se poate. Nu am apucat sa-mi termin gandul disperat ca-mi vad cosmarul in realitate, purta palarie si palton si se mangaia pe burta printr-o miscare circulara.

– Bah ce faci?
– Cu stima si respect va salut, domnule profesor.
– Cand mai vii pe mine, intrebandu-ma cu o voce raspicata si deschizandu-si pumnul care avea sa dezvaluie o bomboana mentolata.
– Domn… nu…. nu vreau sa deranjez, stiu ca sunteti ocupat.
Dandu-si palaria jos si scarpinandu-si chelia mi-a propus:
– Bah vino pe la mine… la un ceai, la o cafea… sa schimbam lumea.
– Da, da… am sa trec intr-o zi… si dus am fost.

Mi se pare aproape incredibil cum coicidentele se tin scai de mine. Putine au fost datile cand am trecut pe acea poteca si nu m-am intalnit cu domnul profesor. Sa existe intr-adevar un blestem, sa fie doar o serie lunga de coicindente sau sunt eu paranoic?

PS: cacofonia din titlu e intentionata!

Anunțuri
Publicat în Ego. Leave a Comment »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: