Evadarea din realitate

Odata, sub o bolta cereasca limpede isi rupea placenta o zi de vara caniculara, o zi obisnuita in desert, momentul cand mi-am dat seama ca-mi pot construi un paradis perfect intr-un alt paradis ce se vroia fara de greseala cand de fapt mirosea si era infect. Mirosea a ignoranta si prostie, nesiguranta si falsa modestie, si de aceea imposibil le va fi sa ma citeasca sau sa descopere cand am picat prima oara in abisul propriei capodopere, nimeni nu va stii cand formolul a cuprins creierul si inima din borcane si imbatranirea trupului a inceput sa dea semne.
Sub un soare colorat, un castel intunecat plutea deasupra de nori, iepurii zburdau pe campia eterna, iar zanele culegeau flori sub o privire paterna. Fii multi aveam, Mihai, Gabriel sau Lucian, toti imi erau dragi si toti ma alintau cu ambrozie si nectar de fragi. Intr-un cor de greieri si ciocarlii, versuri ma incalzeau si cuvintele cresteau vii, spuneau ca odata se va scrie despre mine, despre acel cineva care a definit ce inseamna rau si ce inseamna bine.

Ti-a trecut vreodata prin gand ca eu m-am gandit ca tu te-ai gandit vreodata la gandurile mele diferite asa cum eu m-am gandit cand tu te-ai gandit ca stii cum gandesc cand eu ti-am spus ca gandesc diferit de cum gandesc altii? Si cand spun „diferit” nu spun „rebel”, spun „altfel”, vezi tu, nu am cautat niciodata diversitatea ci ea m-a gasit pe mine, nu am cautat niciodata sa fiu diferit ci doar simplu si iubit. Iubit nu am fost si niciodata nu voi fii, dar diferit in permanenta voi deveni, ca e vorba de un stranut, de o lacrima din esenta de bucurii sau de un trecut ce vesnic ma va defini. Probabil ca diversitatea a facut ca unii dintre noi sa nu poata aprecia lucrurile marunte, bijuteriile sau masinile scumpe, probabil ca de aceea de fiecare data cand revin in aceasta lume in juru-mi se sparg borcane, se usuca celule si doar faloasa minte ramane fara urme.

Si acum o dilema isi rupe cordonul ombilical: daca in aceasta lume moare trupul, oare voi mai putea trai in ireal? Oare avem nevoie de organism pentru a ne sustine, oare fara „acest mine” fantezia va reusi sa continue?

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , . 6 Comments »

Mesaj romantic

„Ceau scumpi meu Ce mai faci printesa mea? Tot singura? Vrei sa iesim la o cafea? Eu te stiu pe tine dar tu pe mine nu stiu daca ma mai stii Ast sms cu raspuns”

Tocmai ce am primit mesajul asta. Exista cineva pe lumea asta care sa raspunda la un astfel de sms?


Publicat în Ego. 18 Comments »

In borcane traiesc

Salveaza-ne sau pleaca, salveaza-ne sau asteapta sa-mi treaca sangele in borcane si sa ma intreb de ce ne-am legat la ochi si la maini, de ce atat de tineri vrem sa ne suspendam de radacini? Dar nu eu. Din egoism eu vreau sa tac, nu sa ma inec in formol, eu vreau sa ma ridic deasupra lor, nu sa ma rostogolesc deloc domol. In borcane. In borcane sunt. In borcane sunt organele ce nu le folosim, un creier, o inima si un apendice, dincolo de bariere puternice, in borcane traiesc caci in exterior e doar un trup ce se misca haotic, o corabie fara capitan, un copil fara indrumare si fara abecedar. Si totusi oare nu suntem programati sa iubim, sa mintim, sa privim o tragedie si sa o simtim? Nu-mi pasa. Oare o atingere sincera, o mana in borcan va fi suficient sa miste corabia fara capitan, destul sa arate copilului ce poteca sa paseasca, abecedarul sa-l inteleaga atunci cand doua cuvinte trebuie sa rosteasca? Nu se va intampla asta pentru ca rational si sensibil niciodata nu am fost si a fost bine, sa fiu indiferent si prost e tot ce conteaza si va conta pentru mine.

Publicat în Alter ego. Etichete: , . 19 Comments »

Pe cat de mic pe atat de mare-i talentul

Are doar 5 anisori si… nu stiu daca merge la gradinita, dar cui ii pasa? Ce-mi plac persoanele astea care reusesc uneori sa-si bata joc de cinismul meu. Poate ca mai exista o sansa la o lume interesanta.

Publicat în Ego. Etichete: . 6 Comments »

Am reusit!

Am fost azi sa-mi fac un examen psihologic, nu pentru ca cei din jur mi-ar fi spus vreodata ca am nevoie ci pentru ca trebuia, angajare, proceduri standard, bla bla. Dupa ce am facut testele acelea, am intrebat-o pe psiholoaga daca sunt redardat sau nu, daca e oficial sau va trebui sa-i las pe ceilalti sa-si dea singuri seama si… si am reusit!!! Am reusit sa o pacalesc si pe ea pentru ca mi-a spus ca am un coeficient de inteligenta foarte ridicat. Poftim? Eu? Ciudat si eu credeam la fel, dar nimeni nu m-a crezut, nimeni! Sa fiu eu singurul normal intr-o lume impanzita de nebuni?

P.S. scriu din patul meu, din camera mea, din apartamentul meu, din prima mea casa si e atat de bine.
P.S. 2 marti voi fi printre cele 10 procente din toti colegii mei care au un job in domeniu. Life is good sau cel putin asa am auzit.

Publicat în Ego. 3 Comments »

Doneaza sange

Am fost ieri sa donez sange si m-am cutremurat… din nou. Credeam ca sunt pe undeva pe la extrema cinismului si mai mult nu se poate, dar se pare ca m-am inselat… din nou. Nu stiu cum reusesc in fiecare zi sa urasc oamenii tot mai mult si cum reusesc sa nu ma transform intr-un criminal in serie.

Asteptand sa-mi curga cei 450 de mL de sange, m-am bagat in seama cu asistentele intrebandu-le daca doneaza multi oameni sange, la care raspunsul lor a fost unul usor previzibil si totusi surprinzator. Toti pe care ii vezi aici au venit pentru bani. Poftim?

Stau si gandesc asa: pe langa faptul ca donand sange previi toate bolile legate de sistemul cardio-vascular, iti reglezi circulatia sanguina si iti improspatezi sangele din organism (cei 450 de mL sunt refacuti de corp in 3 ORE), pe langa aceste mici, mici detalii apar doua motive mari si tari, primul ar fi ca odata ce donezi sange iti fac toate analizele posibile (fara  bani) si poti depista o nefericita afectiune din timp si al doilea… poate ca e nesemnificativ, dar… POTI SALVA VIATA CUIVA! Ce poate fi mai satisfacator de atat?

Poate ca sunt eu mai naiv, visator, de pe alta planeta sau inca prins in lumea mea perfecta, dar gandul ca cineva, candva va fi salvat datorita acelor 10 minute in care am stat cu acul in vena si povestit cu asistentele, ma face sa zambesc in interior, ma face sa apreciez din nou viata si fragilitatea ei.
E minunat sa poti ajuta, nu-i asa? Tu de cate ori ai donat sange pana acum?

Publicat în Ego. 38 Comments »

Pile, pile, cine mai doreste pile?

Trei lucruri te pot ajuta sa obtii ceva, orice: pilele, banii sau rabdarea absurda. Intr-un oras mic, intr-un univers unde mama cunoaste multi oameni, de la asistente, doctori, la directori de spitale, de la sefi de Politie, avocati, la judecatori, de la varzatoare de flori, croitori, la taranii din piata, viata acestui plod poate fi destul de dura. Imi amintesc de primii ani de adolescent cand ma mai ascundeam printr-un bar sa beau o bere si la sfarsitul serii mama ma astepta acasa sa-mi spuna ce am facut din momentul in care m-am trezit pana cand am ajuns, cu cine am fost, ce si cat am baut si asa mai departe. Imi amintesc ca devenisem usor paranoic, nu stiam in cine sa mai am incredere, nu stiam ce barman sau chelnerita ma cunoaste ori ba. A fost urat, dar exista si momente in care calvarul asta fierbinte se poate transforma intr-o ploaie dulce de vara.

Astazi a fost minunat, astazi m-am simtit nevoit sa-mi fac niste analize si toata lumea stie ca nu sunt o fire rabdatoare, iar bani… ei bine, prefer sa-i cheltui pe altceva decat pe mita asistentelor. Inainte sa plec de acasa am primit instructiuni exacte, ce asistenta sa caut, ce doctor ma va rezolva cat mai repede. Si asa si a fost, in fata mea, la oftalmologie erau cel putin vreo 4-5 persoane, am intrat, asistenta m-a observat, mi-a spus ca am programare, chiar daca eu nu aveam, eu am confirmat, iar de aici pana la consultare a fost doar un pas. La fel s-a intamplat si la testele pentru sange, pentru plamani si testul psiho si e trist. E trist cum oamenii se trezesc cu noaptea in cap sa ajunga dupa cateva ore acolo unde „pilosii” sau cei cu bani au fost cu mult inainte. Stiu ca nu e corect, dar am fost presat de timp si a fost singura solutie. Traiasca Romania!!!

Publicat în Ego. Etichete: . 14 Comments »