Primul meu accident

Scriu dintr-un spital jegos cu asistente lacome si mirosuri a canal, scriu cu o singura mana pentru ca… ei bine… doar cu una sunt in stare, cealalta sa zicem ca va lua o pauza de cateva saptamani. Despre accident nu sunt multe de spus, am depasit o dubita, nu eu ci soferul, eu eram in spate si un adormit s-a gandit sa depaseasca dubita si pe noi. Ce nu a luat in calcul a fost simplu fapt ca pe sensul nostru era deszapezit, dar pe sensul opus, nu. A intrat in depasire si nu stiu cum, jur pe toti zeii pe care i-a inventat omenirea ca nu stiu cum a ajuns de pe sensul opus pe marginea drumului, ce stiu e ca probabil ca s-a panicat si a tras brusc de volan inspre… ei bine… inspre noi. Asa am ajuns intr-un sant de un metru adancime si destul de lat incat sa intre toata partea din fata a masinii. Dar nu asta e important pentru mine, bine, cea de pe „locul mortului” s-a ales cu cateva coaste rupte, soferul cu umarul luxat, eu cu ceva „incizii” nepoftite pe fata, mana rupta si masina distrusa complet, dar astea sunt mici detalii. Ce conteaza pentru mine, si sper sa repet senzatia (in alte circumstante, evident), e ca in timp ce vedeam masina respectivului incercand sa ne depaseasca, chinuindu-se sa evite zapada de cativa centimetri de pe marginea drumului, si intr-un final, impactul cu masina noastra, inima mi s-a oprit, nu imi mai era cald, nu mai auzeam muzica, timpul parca se oprise. Era ingrozitor de palpitant.

Cred ca ar trebui sa ma apuc de sporturi extreme. Simti ca esti alt om, simti cu adevarat ca traiesti, simti ca viata e scurta si trebuie apreciata in fiecare clipa. Oricum senzatia de astazi nu a fost in van, ma voi asigura sa nu fie.

Anunțuri
Publicat în Ego. 7 Comments »

7 răspunsuri to “Primul meu accident”

  1. livia Says:

    offf…ce rau inceput de an! sper sa nu fie tot asa
    si eu am inceput prost, cu bani pierduti dar nu se compara 😦
    sunt langa tine micutule, stiu ce inseamna sa treci printr-un asemenea accident, sa ai picioare rupte si capul bandajat ca pe al unei mumii…ai grija de tine 🙂
    pupici

  2. mercu Says:

    Mersi pentru suport! Ma refac eu cat ai zice „stiu ca stiu ca stiu ca stiu ca stiuca-i peste” 😀

  3. fireflight Says:

    :(nasol ca ai patit asta. Auzi, nu iti mai dori atata raul cu accidente. Insanatosire grabnica!

  4. DianaEmma Says:

    Recuperare grabnica!

  5. Ionuţ Dumitru Says:

    La ultima frază ai perfectă dreptate, şi eu am trecut prin ceva asemănător…
    În acele momente, parcă timpul trece aşa lent, ai suficient timp să te gândeşti la o grămadă de lucruri…faţă de restul timpului care trece zilnic pe lângă noi, fără să simţim asta…

  6. Marius Says:

    lasati naibi accidentele, gasiti altceva de facut pentru a simti senzatii 🙂

  7. mercu Says:

    M-au gasit ele pe mine, nu invers. :))


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: