Plecat-ai imagine incetosata

Culori peste culori, internicul invinge lumina si eu culeg in buzunar flori de amintiri ce-mi va completa imaginea ta, dar se pare ca nu gasesc niciuna, nici macar o petala ratacita, nici macar o frunza ruginita… Dar ce mai conteaza ce vant ti-a sculptat chipul? Tine-ma usor si trezeste-ma niciodata, lasa-mi gandul sa plece si capul sa cada in bratele-ti calde. Tremurande fie-ti degetele ce-mi culeg suvitele de par, cand tu veghezi deasupra mea ce mai conteaza de adorm in minciuna sau in adevar? Timpul a fost de partea noastra si apoi pe usa din spate s-a furisat, martori ii suntem, greu i-a fost sa ne deosebeasca, si pana la urma cine a fost cel care a iubit si cel care a profitat?

Tot ce stiu e ca usor le-a fost sa ne critice atunci cand noi vroiam sa ne lase in pace, dusmanosi ne pareau atunci cand eram nervosi si nu greseau. Au vazut ce noi nu vedeam printre randuri, au vazut dincolo de cercul vicios in care ne afundam si ne-au tras de sireturi. Ne-au tras in speranta ca in nas vom pica, in speranta ca totul se va uita, dar noi ne-am ridicat mai increzatori, mai energici, coincidentele si superstitia facandu-ne mai puternici. Dar a gresi e omeneste, chiar daca nu e de dorit fiecare greseste, fiecare cade pentru a se ridica intr-o noua lume…

Anunțuri
Publicat în Alter ego. Etichete: , , , . Leave a Comment »

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: