The Red

Anunțuri
Publicat în Ego. 3 Comments »

Sa fiu eu singurul blogger din aceasta categorie?

Spunea cineva ca singurul blogger care scrie proza in rime. Asa sa fie oare? Sa fiu eu primul care a scris in halul asta? Sa fie al meu Alter Ego singur pe lume?

Publicat în Ego. 10 Comments »

Pentru cei care intra aici

Ca iti place ce vezi aici sa nu, da o nota la postul respectiv. Da o nota de la 1 la 10, nota 1 fiind foarte slab, iar 10 fiind foarte frumos, extraordinar, „am plans ca un EMO”, am ras de mi-au sarit protezele etc. PLUS argumente, evident.
Multumesc!

Publicat în Ego. 2 Comments »

Bucuria de a fi copil

Cineva priveste pe fereastra murdara la dansul balerinelor de alba zapada, gandindu-se cata agonie in sunetele difuze ale vantului din aceasta perioada. Printr-o miscare de esenta de melancolie frunzele ruginite cad aleatoriu formand covoare, dar eu stiu ca melancolia nu depinde de mine ci de anotimp, dar stiu eu bine, oare? Ganduri din copilarie imi revin, lacrimi reci indraznesc a-mi curge, as vrea sa fiu puternic, dar cum sa-mi stapanesc emotiile cand copilul abandonat plange?
As vrea sa hibernez un anotimp, dar mi-e frica sa stau cu capul in jos sau sa-mi mai las incheietura sa sangereze, as vrea sa gandesc frumos, dar cum se poate asta fara sa-mi las ratiunea sa se atrofieze? Si ce rost au toate acestea, doar sa crestem si sa ne dezvoltam ca in scurt timp sa ne alteram?
Mi-am dat seama ca niciodata nu am simtit repulsia zapezii cu adevarat, sa nu mai vorbesc de sansele pe care inteligenta cica mi le-a dat. Dar tu, cand atingi gatul cuiva ii simti caldura, ii simti sangele ce incearca sa alerge pe potecile create de vene? Simti… o simti cu adevarat? Cand buzele-ti ii cuprind buza superioara simti cum timpul siret parca zboara, simti cum pielea ei prinde gust de miere de albine?
Mi-am dat seama ca douazeci si trei de solstitii de iarna, pe langa mine s-au scurs inutil, de asta veci voi regreta clipa cand am uitat fiorul bucuriei de a mai fi copil. Ce bine era cand totul era permis, cand responsabilitatiile erau doar un vis ce te faceau sa te trezesti transpirat, pacat, am pierdut ocazia sa o simt… sa o simt cu adevarat.

Inspirat dintr-o poezie veche scrisa de… mine.

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , , . 4 Comments »

Supernatural, ultimul sezon?

Publicat în Ego. 2 Comments »

Chevelle – Sleep Apnea

Chiar daca am 1000 de melodii pe player, nu stiu cum se face, dar la 6 dimineata doar asta ma poate tine treaz si binedispune. Versuri la more info.

Publicat în Ego. 3 Comments »

Tu stii pentru indiferenta ta cine e de vina?

– Superficiala si indiferenta multime, va rog, aplauze. Se prezinta un salbatic. Scuze. Un alcoolic.
– Cine a indraznit sa ma acuze, respirand greu.
– Acuzatorul sunt eu. Acuzatorul e cel din fata ta.
– Dar cine esti si de unde ti-a rasarit indrazneala?
– Simplu om am crescut, dar nu va intereseaza ce odata am facut ci doar de ce va acuz, corect?
– Sper ca nu aveti impresia ca as putea sa va scuz pentru cauza sau pentru efect.
– Nu, nici pe departe, nici nu cunosc codul genetic al acestui gand…
– Si atunci cine ti-a oferit permisiunea la cuvant?
– Daca insistati si sunteti atent pentru cateva momente, va voi povesti despre ale mele dese turmente.
– Turmente, tu esti zdravan la minte? De ce crezi ca pe mine m-ar interesa aceste trairi lipsite de cusaturi fine?
– Si eu m-am intrebat de atatea ori si iata-ma si acum la fel de mirat. Nu stiu exact, poate ca nu mai vreau sa tac, poate ca vreau sa va impartasesc noptile mele cenusii si sa primesc in schimb o dovada ca dupa aceasta voi mai putea trai.
– Omule, imi pierd vremea cu tine, spune ce ai pe suflet si pleaca cu Necuratul in spate si cu Dumnezeu in fata, bine?
– Asta incerc sa fac, „omule”, dar cuvintele triste par a fi greu de digerat decat glumele. Eu sunt si probabil ca intotdeauna voi fi acel copil pe care niciodata nu l-ai putut privi. Eu sunt copilul pe care l-ai lasat sa moara de foame atunci cand cu ace-n vene, gura mamei gusta spume.
– Eu nu-mi aduc aminte de…
– Cum am spus… superficiala si indiferenta multime, va rog, faceti o miscare din palme… un alcoolic! Un jeg de om, un egoist ce a uitat ce a promis, „intotdeauna iti voi sta alaturi”. Alaturi? Ce stii tu ce inseamna sa suferi ca nu ai ce manca? Ce stii cum e cand ochii nu-ti mai pot lacrima? Stie cineva cum e sa incerci sa adormi in speranta ca nu te vei mai trezi? Stie cineva de cate ori m-am intrebat de ce nu pot iubi? Eu stiu, eu stiu cine e responasbil pentru aceasta agonie continua, dar tu, tu stii pentru indiferenta ta cine e de vina?
Tu stii pentru indiferenta ta cine e de vina?