Bucuria de a fi copil

Cineva priveste pe fereastra murdara la dansul balerinelor de alba zapada, gandindu-se cata agonie in sunetele difuze ale vantului din aceasta perioada. Printr-o miscare de esenta de melancolie frunzele ruginite cad aleatoriu formand covoare, dar eu stiu ca melancolia nu depinde de mine ci de anotimp, dar stiu eu bine, oare? Ganduri din copilarie imi revin, lacrimi reci indraznesc a-mi curge, as vrea sa fiu puternic, dar cum sa-mi stapanesc emotiile cand copilul abandonat plange?
As vrea sa hibernez un anotimp, dar mi-e frica sa stau cu capul in jos sau sa-mi mai las incheietura sa sangereze, as vrea sa gandesc frumos, dar cum se poate asta fara sa-mi las ratiunea sa se atrofieze? Si ce rost au toate acestea, doar sa crestem si sa ne dezvoltam ca in scurt timp sa ne alteram?
Mi-am dat seama ca niciodata nu am simtit repulsia zapezii cu adevarat, sa nu mai vorbesc de sansele pe care inteligenta cica mi le-a dat. Dar tu, cand atingi gatul cuiva ii simti caldura, ii simti sangele ce incearca sa alerge pe potecile create de vene? Simti… o simti cu adevarat? Cand buzele-ti ii cuprind buza superioara simti cum timpul siret parca zboara, simti cum pielea ei prinde gust de miere de albine?
Mi-am dat seama ca douazeci si trei de solstitii de iarna, pe langa mine s-au scurs inutil, de asta veci voi regreta clipa cand am uitat fiorul bucuriei de a mai fi copil. Ce bine era cand totul era permis, cand responsabilitatiile erau doar un vis ce te faceau sa te trezesti transpirat, pacat, am pierdut ocazia sa o simt… sa o simt cu adevarat.

Inspirat dintr-o poezie veche scrisa de… mine.

Anunțuri
Publicat în Alter ego. Etichete: , , , , . 4 Comments »

4 răspunsuri to “Bucuria de a fi copil”

  1. Ihriel Says:

    M-am gandit multa vreme la semnificatiile pe care le are regretul de a ne fi pierdut inocenta copilariei. Am ajuns la concluzia ca este o desertaciune, un chin inutil al spiritului (desi nu exclud posibilitatea sa mi se dea totusi peste nas) in sensul ca in permanenta vom suferi de dorul unei perioade sfarsite: cand suntem tineri vrem sa regasim bucuria simpla a copilariei; cand vom fi batrani, presupun ca ne vom dori sa mai avem macar varsta ingrata a tineretii, daca tot am pierdut speranta copilariei.
    Este posibil ca, evenimentele desfasurandu-se astfel, foarte multe sa treaca pe langa noi neobservate, adancindu-ne in nesfarsita spirala a regretelor.

  2. Vio Says:

    Regretul şi suferinţa sunt umbrele vieţii noastre.

  3. marius Says:

    cel mai frumos este cand esti copil eu ma uit la nepoti mei si vad ce frumos este sa fii copil nu ai nici o grija esti in lumea ta dupa ce cresti parca nu te gandesti la viitor


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: