Unde-ti este sangele? Doneaza-l si tu!

Azi am fost sa donez sange si ma gandeam… cine a spus ca acele sunt infricosatoare?
Nota: nu exista ceva mai scarbos pe lume decat sa-ti vezi sangele facand spuma intr-o punga.

Publicat în Ego. 4 Comments »

Remy Zero – Save me (Smallville Theme)

No comment.

Publicat în Ego. 2 Comments »

Strainul din impalpabil

Totul are un sfarsit din urmatorul moment dupa care a inceput, dar atunci, atunci cand s-a stins abstractul odata cu explozia de culori, s-a produs un eveniment atat de complicat incat multi nu l-ar fi perceput, o alta renastere lipsita de martori. Timpul retine in potiru-i aurit doar evenimentele majore, incearca sa te faca pierdut in banalitate, ne ofera tipare si apoi ne lasa sa palim in preajma mintilor luminate. Esti doar un alt gandac, tu nu intelegi ca odata cu moartea ta, va muri si amintirea, dar eu, eu voi trai mereu! Cum facem sa traim o vesnicie, inventam elixirul nemuririi sau doar ne lasam geniul, paginile istoriei sa scrie? Cand soarele va apune peste orizontul purpuriu cineva va spune „ridica-te”, iar eu ma voi ridica din acelasi loc in care soarele va inceta a mai fi viu.

Construit atat de simplu in esenta, eu sunt calatorul ce se plimba pe malul planetei de apa, eu sunt leacul pentru dementa atunci cand te vei hotara sa musti mana generoasa. Mainile-mi sunt zapada calda ce spala picioarele murdare, cuvintele-mi scrise sunt supradoza de vitamine a celor saraci cu duhul, deci ferice acele creaturi neincrezatoare caci doar ele vor trai sfarsitul. Zambetul imi este nemuritor, mai batran decat batranetea, doar gandu-mi mai este pur, insipid si inodor, singurul lucru care a reusit vreodata sa-mi tradeze tristetea. Calm sunt, calmul din furtunile electrice, sunt mandria dintr-un trup batran ce se taraste prin spitalele de boli venerice. De fapt, sunt doar o abominatie donatoare de albastru sange, un mincinos atat de confortabil, sunt acel fenomen pe care niciodata nu-l vei intelege, sunt ceea ce numesti tu „strain de palpabil”.

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , , . 3 Comments »

Cum pot zambi unii cand…

… cand exista astfel si astfel si astfel de lucruri pe lume? Cat de mare trebuie sa fie doza de indiferenta si egoism sa stii ca unii mor de foame, frig, malarie sau doar pentru ca s-au nascut in locul nepotrivit, si sa te poti simti mandru de tine, fericit? „Sunt fericit ca sunt sanatos”, si? Asta e motivul care te face pe tine fericit? Dar ce, ai suferit de o boala grava din care, intr-un mod miraculos, ti-ai revenit? Cum ramane cu copii care mor inainte sa descopere vreun motiv de fericire?

„Priveste partea plina a paharului”, pentru ce? Sa le intorc spatele celor neajutorati? La sfarsitul zilei, cand iti asezi trupul in pat si simti pacea sufleteasca ce iti aduce imediat somnul, o faci pentru ca ai salvat de la infomatare copii, o faci pentru ca ai descoperit un leac ieftin pentru cancer, pentru SIDA? NU! Te simti bine pentru tie iti este bine, ce mai conteaza cei din jurul tau? Adormi linistit cand altii poate ca nu au dormit sub un acoperis de ani de zile… de asta e atat de „bine” in aceasta lume, exista doua mari categorii: cei care au de toate si cei care nu au nimic. Ce s-ar intampla daca cei care norocul le-a suras ar imparti cu ceilalti? NU! De ce sa imparta? De ce s-ar complica? De ce nu ne putem ajuta intre noi?

Decat fericit in halul asta mai bine ma sinucid…

PS. cine vine luni la donat sange?

Publicat în Ego. 4 Comments »

Daca nu stii ce poti face la toaleta…

Melodia e geniala!

Publicat în Ego. Leave a Comment »

O iubesc pe Lady Gaga

Este mai urata decat broasca din poveste, este mai gretoasa decat celulita a o mie de neveste, exact pe gustul meu rafinat. Dar cum ramane cu milioanele de fani? Cine a scuipat, cine si-a batut joc in ultimul hal de asa-zisele dive? Beyonce, Britney Spears, Rihanna si alte psedo-cantarete, toate, una peste alta, de abia ajung la incheietura mutantei. O iubesc, o ador, ii urmaresc clipurile live, sunt geniale, ciudat cat de retardata mintal este „multimea”, nu cred ca m-a facut cineva mai fericit. Toate parasutele care s-au dezbracat pentru a avea fani acum stau si plang gandindu-se la motivul prostitutiei lor, la cate… dar nu mai are rost, am prins ideea.

PS: nimeni nu poate nega ca are si voce, are un stil original, fie el de prost gust sau nu, si nu in ultimul rand a ajuns prima in ceea ce a facut. Ce mai e de spus? O iubesc!!!

Publicat în Ego. 5 Comments »

Ziua cand Mercu a zambit vietii

Acum cand ziua va scapa de culoare, cand sarma ghimpata imi va strapunge carnea, cand focul imi va incalzi podeaua de sub picioare… Aceasta zi nu va fi una normala, la miezul acestei nopti vom canta, ne vom aduce aminte de prima noapte pasionala, iar corzile noastre inflacarate „libertate” vor striga. Aceasta zi nu va fi una obisnuita, va fi ziua de care superficialii isi vor aduce aminte racindu-le sangele si albindu-le pometii, va fi blestemata si cunoscuta ca ziua cand Mercu a zambit vietii. Suntem impreuna in ultima clipa si asa te voi tine minte, mana ta rosiatica tinandu-mi mana fierbinte…

Odata i-am spus ca o iubesc chiar daca nu ii cunosc firea, i-am spus ca o doresc, nestiind ca asta imi va fi blestemul si tot odata menirea. Primavara, era prima zi din martie cand am gasit-o aproape dezbracata in lanuri de aur scaldata, o podoaba vie printre buruiene, intinsa pe un pamant lipsit de apa. Atunci i-am spus, imi amintesc de parca s-ar fi intamplat ieri, atunci am fost sedus de gustul buzelor parca adunate dintr-o livada de pomi fructiferi. A fost un sarut din curiozitate, furat cand visele ii invadau imaginatia pura, atunci pe neasteptate mi-am asezat buzele pe a ei dulce gura. Daca as fi stiut mai bine, as fi avertizat-o in urmatoarea clipa, dar dragostea nu cunoaste ratiune cand esti incatusat intr-o astfel de obsesie magica. Nesabuit, nechibzuit am fost cand am crezut ca voi schimba ceva, ca lumea ma va considera diferit cand de pe un piedestal de smoala ne conduce frica de anormalitate. O decada de refuzuri si urmariri, a incercat sa-mi scape, dar eu nu m-am multumit doar cu priviri, gura-mi era tot mai seaca, iar setea ce ma chinuia doar ea putea sa o opreasca. „Viol” a strigat, imi amintesc de parca s-ar fi intamplat ieri, de fapt chiar ieri s-a intamplat, iar apoi tarata in fata multimii si acuzata de vrajitorie, iar eu considerat cobaiul fara speranta, atins prin dragoste de nebunie. Poezii si cantece, de romantism graiesti, dar pe mine de ce nu ai vrut sa ma iubesti?

Sarma ghimpata imi strapunge carnea, focul imi incalzeste podeaua de sub picioare, dar asta nu mai conteaza, conteaza ca acolo unde ma doare acum te doare si pe tine. Cineva mi-a spus ca am pierdut, dar de fapt asa sa fie? Ea mi-ai apartinut mie, am fost fericiti, iar acum platim pentru ca nu am reusit sa stam despartiti. Daca asta-mi este acuzatia atunci ma declar vinovat si cer pedeapsa maxima, avand doar o dorinta de adaugat, in ultima clipa sa o tin de mana, in ochi sa o privesc si sa-i spun ca oricum fara ea nu avea rost sa mai traiesc. Poezii si cantece, de romantism graiesti, dar pe mine de ce nu ai vrut sa ma iubesti?
– Imi simti caldura mainii? Sunt atat de fericit, cum as putea sa imortalizez clipa cand m-am simtit pentru prima data iubit?
– Animalule, blestemat sa fii!
– Esti atat de frumoasa cand esti suparata si o stii, din ce in ce mai frumoasa, in fiecare zi, pana la finele celor vii…