Nu am baut laptele, dar am mancat prajiturile

Zapada s-a transformat in apa, in lacrimi ce a inecat sufletele ce incercau sa se potoleasca. Fara ca optimismul sa-mi joace feste, fara sa sper in zadar, de tine as vrea sa primesc de veste, mai mult decat orice alt dar. Sfarsit de an si de lume, as vrea sa te intorci ca si cum din timp ai banui fara sa-ti rostesc vreun nume, deoarece fara o mostra de al tau parfum, nici eu, nici Mercu nu am mai fii.

De ce nu pot sa ma multumesc cu doar o coaja de paine, de ce nu imi este de ajuns lumea si te vreau doar pe tine? Creatura diurna vrajita de luna inca ma mai colinda rasuflarea ta calda in anotimp de iarna, gand vechi si frumos, dureros de mult imi placi, vesnic mintea sa-mi ataci in astfel momente de malancolie ce-ti construieste temple numai tie.

Lipici mirosind a brad curge din mainile noastre incrucisate, cadoul meu a sosit, usor timid imbodobit, cu doua buze de vant uscate asteptand cu nerabdare momentul potrivit.
Ce am mai fii daca altii ne-ar desparti?

Publicat în Alter ego. 1 Comment »