Nevoie de reparatii

Imi intorc mana si palma vorbeste pe intelesul tuturor, fara sa fiu prea lacom as vrea ca tot ce imi doresc altii sa li se intample numai lor. Tu spui ca sunt diferit, iar eu nu vreau sa recunosc ca sunt doar un adormit intr-o realitate devenita un vis frumos. Ce zi potrivita de stat cu peretele in spate, un perete se sprijina in mine, doar o zi obisnuita de stat ca o piatra si strigat de sub sine si totul se schimba.

Culorile palesc in intuneric, toate fac parte dintr-un viu desen, toate par a se transforma in ceva feeric, dar eu raman la fel. Am intalnit schimbari de climat, inceputuri de poteci, sfarsituri de vise bune de aruncat, dar asa ceva nu mi-a mai fost dat sa vad in veci. Calatoresc cu greu intr-o lume in patru anotimpuri si dupa doar doua acte parca nu ma simt la locul meu, parca nici oglinda nu ma mai vrea mintind si eu inteleg de ce trebuie sa ma schimb. Incerc sa inteleg ce se intampla, de ce noaptea ma tine treaz, totul se schimba, as vrea sa ma schimb si eu, dar nu azi.

Monoton, luna se plimba, vantul canta in refren, totul se schimba, dar eu raman la fel. Inteleg ce se intampla, este ca si copilaria ce inca ma vizeaza, ca in al meu desen, copii se maturizeaza, totul urmeaza a se schimba, dar eu ma zbat sa raman la fel.

Anunțuri
Publicat în Alter ego. Etichete: , . Leave a Comment »

Drive

Genial filmul, geniala melodia…

Publicat în Ego. Leave a Comment »

Am supravietuit lacului fara fund

Ma dor oasele, ma chinuie migrena si imaginile defect difuzate, ce animale crude, ce brute poposesc la copacul vietii. Vreau sa moara ciorile ce ciugulesc din gunoiul menajer al ciobanului instarit, vreau sa traiesc cu visul ca nu ma voi trezi cu spatele ciuruit.
Caut un Dumnezeu sa ierte, stiu ca e gresit, dar prefer sa mor decat sa ajung victima prieteniilor false, prefer sa-mi aranjez o cravata dintr-o funie rezistenta decat sa-mi vad toate idealuri arse. Cu totii murim, dar daca e de murit prefer sa mor cu inimi de tradatori in mana, prefer o clipa de satisfactie inainte de o eternitate de chin in care cu totii pasim. Nu, nu cred ca asa trebuie sa fie, de asta imi omor mintea sa nu mai judec, nu vreau sa mai supravietuiesc din inertie, imi iau datoria fata de Dumnezeu in spate si plec spre lacul fara fund sa ma inec.

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , , . 4 Comments »

De sub pleoape vine lumina reala

Promisiuni uitate, nu ne mai crede firea, nu ne mai crede nimeni minciunile coapte, am ramas fara cuvant de cand mi-am pierdut mintea crezand ca mai stiu cine sunt. Stropi de sange si tipete ascutite, fuge pamantul de sub picioare, fuge, dar de ce imi aduc aminte, de ce ma cuprinde amintirea care mi-a demonstrat ca singuratatea doare? O apuc in palma si o arunc departe si ma arunc cu capul inainte cu speranta malnutrita ca maine va fi mai rau decat astazi, sigur va fi mai rau decat ziua de dinainte.

Cade bland cerul peste mari si oceane, cade bland pleoapa superioara peste cea inferioara cand ochii s-au plictisit de cearcane, cade pentru ultima oara caci cineva s-a ascuns in oglinda de cianura, cineva da semne ca ar vrea sa moara. In patul confortabil, simt o stransoare usoara, simt senzatia unui creier labil, fug spre baie in speranta ca nu o sa ma mai doara. Cu apa rece imi hranesc porii, dar lumina difuza imi picteaza o fata infricosatoare caci zorii m-au prins cu o alta identitate si o alta infatisare a celui ce se termina undeva in trecut. Si am inceput…

Cu o scara lunga si vantul din spate, cu ochii in soare repar stratul de ozon, repar ferestrele sparte de mana unui avorton. Un pui de copac aici, un pui de copac langa, iata jungla ce ne inconjoara, iata cum mana dreapta ajuta mana stanga, iata cum pasarile somnoaroase coboara. Am inventat o mentalitate ca doi sa munceasca si opt sa priveasca, am adus cancerul si SIDA la stadiul de banalitate, leacurile gasindu-se in orice casa parinteasca. Cateodata este atat de usor sa faci bine incat mai uiti de tine.

Mi-am pierdut dorinta de a stii, am cazut ametit, nici nu mai vreau sa stiu ce este sau ce ar trebui, despre ce este dincolo sau cate pastile am inghitit. Acul indoit sparge vena, cianura imi curge pe barbie, dar pumnul de calmante nu-mi linisteste retina caci tot raul ce se intampla, mi se intampla doar mie. Un cui prin palma transpirata, o limba bifurcata iti mangaie piciorul paralizat, cand raul ti se arata, afla ca de mine s-a saturat.

Uneori ca sa vezi lumina trebuie sa inchizi ochii, sa vezi cum cade bland cerul peste mari si oceane, cum zorii m-au prins cu o alta identitate, alta infatisare a celui ce se termina undeva in trecut. Si am inceput, am inceput sa delirez, sa realizez ca cineva strain imi invadeaza oglinda, un chip de pamant, cineva imi violeaza intimitatea, nu mai stiu cine esti, nu mai stiu cine sunt sau ce caut in fanteziile astea grotesti. L-am luat si l-am intins, firul timpului care curgea fin dintr-o cupa intr-alta, secundele incepeau sa cada pe podeaua tremuranda, sangele se coagula, iar ochii lacrimau fara sa incerce macar sa planga. Cu o mana mi-am sters lacrimile si am ramas mut, cu alta ma tineam de chiuveta si ma intrebam… din ce vis am venit, de pe ce planeta am aparut?

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , . 1 Comment »

Playlist de Strasbourg

The Black Eyed Peas – Just Can’t Get Enough (nu deranjeaza daca se asculta pe repeat)
Boyce Avenue – Not Enough (a se asculta doar pe strazile din Le petit France)
Nelly – Just A Dream
deadmau5 – Slip
Armin van Buuren Feat. Christian Burns – This Light Between Us
Tiësto – Traffic
Nic Chagall – What You Need (Original Extended Mix)
X Men First Class Trailer Music

Foarte important! Aceasta combinatie este legala doar pe strazile din Strasbourg!

Publicat în Ego. Etichete: . 1 Comment »

Elicia defecta

Draga sfarsit inevitabil iti scriu aceste ganduri de copil pe o pana usoara… ca vantul sa aleaga:
Calatorii fara harta, realistii fara cuvinte, credinciosii fara speranta, daca si-ar aduce aminte ce s-a intamplat pana in toiul prezentului, poate ca MAINE ar mai avea o sansa, dar nu, eu nu cred in jumatatea plina a paharului, de multa vreme nu mai cred in zicala asta mincinoasa. Asteptand indiferenta de odinioara, vantul degeaba trimite invitatii la activitati funerale cand noaptea deja a fost alaptata de sanul de smoala, degeaba puii padurii dau tarcoale adulmecand rana ce vreau sa nu mai doara. Degeaba, mi-a disparut si reflexia, mi-am pierdut si umbra privata, dar Dumnezeule degeaba privesti, daca nu ma auzi cand iti spun ca as vrea ca dislexia sa fie rostul viitorului ce ma asteapta. Urasc ca am ajuns sa nu mai detest, urasc ca nu mai reusesc sa-i ignor pe cei ce se arunca in calatorii fara harta, credinciosii cu speranta inecata, ipocritii! Dar totusi le este frica de mine, le este teama de necunoscut, pana acum le era strain intunericul ce iarasi vine, dar acum se feresc si de lumina puternica ce-i dezbraca de toate greselile din trecut. Degeaba imi doresc sa ajunga ca mine dupa ce m-am inecat cu sangele ce din vene s-a varsat, degeaba imi caut sufletul profanat cand tot ce mai stiu este sa ma prefac.

Mi-a scapat printre degete si pofta de a trai singur sau de a dormi sufocat, de aceea sfarsitul de zi m-a gasit prefacandu-ma ranit si abandonat. Dar tu nu stii, nu stii ca m-am prefacut cum doar eu mai stiu, cu indiferenta la tragedii si nepasare pentru tot ce nu mai este viu. La perete, sub pres, am evoluat la ultimul stadiu, in ultimul hal, am dat gres cu acest Mercu, ca intr-un borcan, ma simt ca o insecta, sub un cer murdar cautand si gasind felicia defecta. Incompleta, venita dintr-o lume nemaivazuta de niciunul, tacerea ta imi vorbeste, rosteste cuvinte auzite doar de unul care duce dorul umbrei care nu se mai iveste. Nu credeam ca ma mai schimba cineva, nu ei, ci acea persoana cand ma vrajea cu idei de genul: nu vei gasi pe cineva sa-ti explice despre dragoste si cei cu ea. Deci nu ma intreb despre jumatatea, daca as putea avea asa ceva, degeaba ma intreb despre ea cand stiu ca nimeni nu ma va dezlega cand voi atarna, nimeni nu ma va mangaia cand chinul nu ma va mai lasa. Cine ar putea? Cine s-ar deranja?

Fara indrumare, goala, cu buzele impietrite, fara chemare isi duce piciorul stang inainte, apoi si dreptul pana cand ne-am intalnit sub noapte si ale ei mici felinare. Doua vase de portelan fara control, ne asezam mainile pe locul unde odata se zbatea ceva si acum este gol, degeaba ne asezam gandurile agitate sperand ca aceasta secunda nu se va termina niciodata, degeaba… Toate detaliile sunt aici, tabloul ei este terminat, imperfecta-i este imaginea, reflectand alta realitate decat am visat, dar nu mai conteaza acum cand trupul meu se lupta cu linistea viitorului zgariat. Deageaba am alergat, am alergat sa ma regasesc dezamagit de tipatul meu tacut cand extraordinara i se muleaza pielea sub lupa incetosata a mintii fragile, cand tot ce am facut a fost sa caut salvarea in cele care au ajuns doar la stadiul de copile. Degeaba…

Publicat în Alter ego. Etichete: , , . 4 Comments »

Chicane feat. Tom Jones – Stoned in Love

Canta de parca ar vorbi, e prea usor pentru el… geniala voce, geniala melodie!

Publicat în Ego. Etichete: , . 2 Comments »