Am supravietuit lacului fara fund

Ma dor oasele, ma chinuie migrena si imaginile defect difuzate, ce animale crude, ce brute poposesc la copacul vietii. Vreau sa moara ciorile ce ciugulesc din gunoiul menajer al ciobanului instarit, vreau sa traiesc cu visul ca nu ma voi trezi cu spatele ciuruit.
Caut un Dumnezeu sa ierte, stiu ca e gresit, dar prefer sa mor decat sa ajung victima prieteniilor false, prefer sa-mi aranjez o cravata dintr-o funie rezistenta decat sa-mi vad toate idealuri arse. Cu totii murim, dar daca e de murit prefer sa mor cu inimi de tradatori in mana, prefer o clipa de satisfactie inainte de o eternitate de chin in care cu totii pasim. Nu, nu cred ca asa trebuie sa fie, de asta imi omor mintea sa nu mai judec, nu vreau sa mai supravietuiesc din inertie, imi iau datoria fata de Dumnezeu in spate si plec spre lacul fara fund sa ma inec.

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , , . 4 Comments »

Scrisoare pentru ea

Sub perna ta de matase ti-am lasat cateva cuvinte.

In timp ce tu dormeai, in timp ce te mangaiam pe fetisoara ma gandeam la cum ar fi fost daca am fi fost priviti. Nuzi, cu ochii tintiti in pleoapele inchise, ascunsi in fata usilor deschise. Eram doar DOI tineri in apa clara incalcand doctrina amara. Eram doar doua pete murdarind un glob de cristal ca un stilou defect pe un vechi jurnal, cerneala te pateaza, penita te inteapa si totusi dincolo de cuvinte oare ce ne asteapta ? Sa fie imaginatia ? Sa fie imaginatia cea care ne va salva ? Sa fie o noua viata salvarea mea ?

Haide sa ne lasam purtati de imagini vivide si sa uitam de tot ce inseamna „cuvinte”, sa ne continuam drumul pavat cu frunze tinere si sa patrundem in vazduhul de necunoscut. Sa ne agatam de instinct si intuitie, sa ne… dar nu, nu tresari draga mea, eu alaturi iti voi fi si te voi proteja, te voi lua din simplitate si te voi ridica la gradul de absurditate. Te voi arunca in puf de pui de naivitate, iar apoi tu, sclava cum imi esti, ma vei multumi de tot si toate. Te voi rapi drept muza si te voi desena in nisip, iar tu ma vei considera anost si ma vei lasa sa tip : SUNT NOROCOS.

Credeam ca ai aroma pura pe care o cautam, dar mai e cineva. Cineva apropiat mie, care mi te-a furat, acum sta dupa colt asteptand momentul potrivit. Liniste ! Asculta ! Auzi ? Dar… nu se aude nimic. Cineva apropiat tie, care ti-a furat libertatea, profitand de tine acum incearca sa isi defineasca viata. Incearca sa traiasca ! Incearca sa loveasca cu picioarele, incearca sa scape de teama, incearca sa-ti spuna : mama. Dar e prea devreme, au trecut doar cateva saptamani…

Iarasi visezi la prostii Mercule.

In apa clara


In aceasta apa clara exista o fata de care nu imi aduc aminte, de care ma simt atras, pe care o simt adanc in mine.
M-am indragostit de tine si te mai miri de ce. As putea sa te privesc mii de ore fara sa trebuiasca sa clipesc, dar la fel de usor as putea sa iti spun ca te detest.

In tacerea preludiului imi gasesti privirea, muschii imi sunt incordati, acordati de ritmul sangelui involburat, in nuditate asteptandu-ma, implorandu-ma sa tac si sa te fac sa ma doresti. Deasupra luna cade. Sub bolte vii, printre rauri de apa calda, tu te arcuiesti. Si tu, oh Doamne si tu… acum imi dau seama si tu ma iubesti, dar iti este frica, asa ca stai acolo, tu o entitate timida, pitita sub mine. Iti infigi unghiile in mine si tipi usor, iti inchizi ochii si uiti de decor continuand sa expiri aer fierbinte.
Te vreau, te doresc intr-o rama de spini, de unde sa ma chemi sa iti alin placerile dureroase in singuratate, dar atat de delicioase in doi. Noi sa ne schimbam, lichide sa te cuprinda, sa-ti atinga formele, sa ne schimbam nudurile in bucati de carne ce pulseaza in placere. Saliva sa iti inmoaie varfurile, atingerile sa iti potoleasca iesirile controlate de miscari interminabile. Lasa-ma sa iti fiu izvor de satisfactie cand tu esti doar o pana indreptandu-se spre o destinatie cunoscuta doar de mine.

M-am indragostit de tine, m-am indragostit de tine cel din apa clara, m-am indragostit de mine.

Publicat în Alter ego. Etichete: . 1 Comment »