Ferihegyyyyy

De ce la vama te intreaba daca ai tigari, palinca sau tuica ? Nu, nu avem, dar avem un sac de droguri. A, drogurile sunt ok, tigari, palinca sau tuica sa nu aveti.

Dupa prima rata de somn ma trezesc facand aceleasi chestii pe care le fac de fiecare data cand ma trezesc : vizitez baia, verific contul, vorbesc cu prietena si ma decid sa dau o fuga pana la Budapesta. De ce duminca asta ar fi mai diferita de atat, nu ?

Deci iata-ne pe drum zburand cu viteza masinii, masina fiind un dart, iar Budapesta, centrul tintei. Budapesta orasul unde nu ai voie sa faci stanga. De ce ? Hehe, continuam cu povestea…

Daca tot suntem intr-o tara straina, sa invatam cuvinte noi, nu ? Ferihegyyyyy ! Ce e un Ferihegy ? Deja suntem pe drum de cateva ore bune si tot aud Ferihegy, dar ce este acest cuvant plin de simbolism ? E un aeroport. E aeroportul la care trebuie sa ajungem. Perfect. Si in urmatoarea secunda rasari inca o planta a curiozitatii : Ferihegy asta e un nume sau inseamna aeroport in maghiara ? Asta nu mai stiu. Imi place cum suna. Ferihegy, Ferihegy, Ferihegy, Ferihegy ! La la laaaa sunt nebun.

De multa vreme ma gandeam sa fac o excursie ce incepe din Constanta si se opreste pe undeva prin Londra, sa ma minunez de evolutia civilizatiei. Pacat ca de data asta am parcurs doar o mica parte din traseul mult visat. Pe masura ce inaintam spre vest, cladirile deveneau mai ingrjite, spatiile verzi erau tot mai verzi, oamenii mai civilizati, iar asta poate continua la infinit. Pacat ca pe unele portiuni existau indicatoare, unul la cinci sute de metri, iar pe alte portiuni erau unu la cinci kilometri, iar asta nu ne-a facut deloc sa mergem pe drumul stabilit fara sa ne ratacim. Nu. Dupa ploaia de indicatoare, ne trezim. Ne trezim in mijlocul Szeget-ului, adica exact unde nu trebuia.

Dupa cateva ocolisuri am ajuns intr-un final la Ferihegy 1, caci sunt doua, evident, dar mai evident era ca de fapt trebuia sa ajungem la Ferihegy 2. Alte ocolisuri, alte minute pierdute aiurea. Dar a meritat, per total scopul nostru a fost atins. Am mancat in centru si am facut turul orasului la ora 2. Am traversat toate podurile, am vizitat cat s-a putut Parlamentul si am bagat mana in Dunare si nu ne-au fost furate portofelele si nici sparta masina. Ciudat. Ce e mai ciudat e ca duminica la ora 11 seara pe strada ori bulevard mai erau inca 5-6 masini si atat. Ciudat din nou. Oare am adunat noi toate masinile din Europa ? Scriu fara vreo crispare despre aglomeratia din trafic fiind in Timisoara, dar probabil ca daca as sta in Bucuresti, mi-as fi plans de mila. Dar…

Mai important decat orice, un lucru atat de semnificativ ca fetele nu poate fi ignorat. Odata la zece metri trebuie sa existe o fata dupa care ochii sa iti zboare, nu ? Complexul din TM asa m-a obisnuit. Dar nu aici. Aici toate sunt strambe si urate, cu toate ca sunt ingrijite si bine imbracate, le lipseste acel „ceva”, pe dracu Mercule, nici macar atat, le lipseste fetisoara aceea care te-ar putea determina „macar” sa o privesti in ochi.

Mare, mare dezamagire.

Ca si concluzie : Budapesta e un oras frumos, liber, curat, cu atatea atractii turistice, dar fara fete frumoase.

PS : daca mai ne plimbam mult cautand indicatoare probabil ca ajungeam acasa miercuri.  „Pâc-ul” ca mai avem 7 litri de benzina pe pamant maghiar ne-a facut sa ne dam seama ca nu mai avem vreun forint in buzunare. Dumnezeu ne-a fost calauza si sponsor si ne-a dat multe indicatoare corecte si iata-ma acasa, teafar si nedormit.

Publicat în Ego. Etichete: , . Leave a Comment »