O greseala devenita stil de viata

Nu de multe ori, dar se intampla ca o greseala sa ne bantuie o viata intreaga, sa ne defineasca, sa ne dea aripi sau sa lase coarne sa ne creasca.
Am citit si ultimele cuvinte de pe pergamente…
Dupa ziduri inabusite de caldura, un paradis se ridicase sub picaturi de luna, isi nascuse tulpini si frunze din toate aceste balti sufocate de lichide de tarfe. Am avansat spre sursa tipetelor, a gemetelor masculine, dar din cauza lipsei unei bucati de pergament nu am reusit, oricum aceasta cetate cu siguranta nu va avea acelasi sfarsit ca Sodoma si Gomora, nu va avea sfarsit…

Minore, cu o mana intinsa cereau efectul vinului, cu alta mangaiau sudoarea trupului, dar nici nu mai gemeau, nici nu mai simteau pentru ca trupul pe care il mangaiau nu era primul sau ultimul, multi altii asteptau. Asteptau asa cum astepta, acum ceva vreme, si tatal ca mama lor sa plece, sa le lase singure si fara aparare, legate la ochi si la maini, sub lumina difuza cu trupul gol si pregatite pentru inca un viol.
Asa cum s-a ajuns sa fie, rusinea devine in timp motiv de mandrie, dovada de deplina maturitate si indiferenta de fiecare data cand sunt violate, batute si scuipate pe fata de culoarea portelanului ieftin pentru cateva monede sau cateva guri de vin. Durerea trupurilor niciodata nu va cunoaste cuvinte, nu va fi ingropata, ascunsa sau uitata, dar va cunoaste lacrimi si caldura inabusitoare de dincolo de ziduri atunci cand ele nu vor mai fi folositoare.

Reclame
Publicat în Alter ego. Etichete: . 3 Comments »