Ideea de a fi…

Deseara vom muri cu ochii deschisi. Ne vom lua ramas bun de la romanticii tristi, de la toti si toate, de la vocile apasate din vis ce, din fericire, se vor asfixia intr-un cufar inchis. Mi-a spus cineva ca nu omul merita tinut minte ci ideea, acea idee nobila care odata ar putea schimba lumea. Nu omul, ci principiul, pentru ca omul poate muri sau pur simplu gresi in drumul sau alunecos.

Deseara vom muri cu ochii deschisi. Deseara vom muri pentru o idee, te voi omora pe tine, apoi incet incet in sine voi muri si eu, apoi eu si numai eu, odata voi recunoste cat mi-a fost de greu sa te parasesc. Sa te creez din namol si sa te cresc ca si cum ai fi cea mai iubita sau sa bantui singur cu sufletul gol o lume ce nu ne merita, o lume ce nu merita nimic.
Mic am fost, mic voi ramane, printre buruiene si grane, fericit am fost, trist ma voi plimba pe potecile ce intr-o toamna tarzie furtuna ne va intrista. Nu ne uita. Am fost si voi ramane, nu din cauza unei persoane ci din cauza unei idei ce m-a obsedat. Pacat ca o idee nu poti saruta cu adevarat, nu poti omora, certa, atinge, pacat ca o idee nu poti imbratisa atunci cand nu o intelegi si plange… pacat.

Deseara vom muri nu pentru o idee ci pentru noi.

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , , . 3 Comments »