Seara dreptatii

Deschide-mi calea spre dreptatea cuvenita.

Pastra un jurnal intr-o cutie de metal, iar pe ultimele pagini scria :
Lacrimile mele curg chiar daca nu meriti nici macar o amintire sau o clipa sa-mi scurg adevarata amagire. Nu imi e frica de moarte sau de sfarsit oricum fara tine nu mi-a mai ramas vreun motiv de trait. Nu am odihna nici alt gand decat sa ne lasam cenusa purtata de vant. Sa ne intalnim din nou pe pamant strain, unde sa cresc, sa ma maturizez si din coasta-mi din nou sa te creez. Sa te invat ce ai insemnat pentru mine, sa iti demonstrez ca tu esti eu, iar eu sunt al tau mereu. Puteam sa salvam lumea de la pacat, dar nu, nu tu, tu ai preferat sa o cuceresti cu alt barbat. In fata lui ti-ai deschis picioarele, in mainile lui ti-ai incredintat pantecele…

Acum multi multi ani, nu foarte departe de aici traia un cuplu o familie fericita, o casnicie reusita… Asta stiau cei din sat, dar adevarul nu era atat frumos si de curat. Certuri repetate, vase sparte, plagi deschise si mii de plansete, erau doar inceputul serii. Greierii incercau sa acopere galagia, dar fara vreun rezultat caci mare ii era mania.
In acea seara, nu diferita de aceasta a izbucnit un incendiu. Dumnezeule, ce incendiu napraznic s-a nascut, de la grajd pana la casa totul in scrum s-a facut. Scrum s-au facut si corpurile celor doi tineri indragostiti, ocoliti de nesansa. Frumoasa-i era fetisoara, blanda-i era privirea, dar pacatoasa-i era ravnirea ce o chema in fiecare zi.
Dar nu astazi, astazi avea sa stea linistita de parca nenorocirea-i era prevestita. Dupa cateva clipe de somn tulburat avea sa fie trezita, bruscata, brutal lovita si lovita inca odata si inca odata pana cand a cazut nemiscata. Avea sa fie moarta.

Uneori se vad flacarile. Uneori se vede fumul de la kilometri distanta. Uneori se aud voci timide.
Se spune ca la scurt timp dupa ce s-a sinucis oamenii l-au vazut. Pielea ii era alba si uscata si pe alocuri crapata. Lent isi ducea trupul neinsufletit unde femeia i-a gresit. Odata ajuns acolo deschidea gura si isi misca limba seaca si ameninta.
Cel ce imi va calca drumul va suferi cum nu a suferit niciunul.
Se spune ca la scurt timp preotului satului a murit. L-au gasit cu ochii lipsind si cu gura larg deschisa, o scena ce de multi nu poate fi descrisa. Se spune ca intr-un final tanarul indragostit si-a facut singur dreptatea cuvenita cand Dumnezeu a preferat sa priveasca fara sa intervina.

Anunțuri
Publicat în Alter ego. Etichete: , , , . 4 Comments »