O gura de cuvinte proaspete

Chiar daca e bine stiut ca toata lumea minte se pare ca nimeni nu reuseste sa-mi simta cuvintele vopsite. Minciunile sunt suflarea divina deasupra lutului din care sunt facut, dar nu imi pasa, eu stau in coltul meu, visator si tacut. Da, imi place sa mint, dar nu am omorat-o eu. Trebuie sa fiu crezut, totul a inceput cu…

Decat sa respir aer mort mai bine deloc. Asa cum Cineva a luat o coasta si a facut un lucru viu, asa am luat eu o pana si am inceput sa scriu. Sa scriu despre cum ar fi sa sorb aerul proaspat si neprefacut de toamna, sa simt sfarsitul naturii sub a cerului piele alba, am inceput sa scriu pana am ajuns sa il ador. Un loc numai al meu. Dar nu a fost atat de usor, nu a fost deloc usor sa rup gratia in plina noapte, sa-i distrug perfectiunea exterioara lasand-o in propriul sange sa moara. Cum sa fie usor?
Aveam de ales intre versuri cu neintelese intelesuri si ea, intre inspiratie si lebada neagra din mana mea si am ales. Atat de fragila si totusi atat de puternica, atat de gratioasa si totusi putin importanta in aceasta minte astenica.
De as avea lacrimi, le-as culege in palme si te-as spala, te-as imbratisa pentru o ultima data apoi te-as ingropa adanc in amintire, acolo unde nimeni nu va stii de a noastra convietuire. Nu ma intelege gresit, nu voi spune niciodata ca nu te-am iubit, dar dragostea nu m-a satisfacut niciodata pe cand ce scriu acum e ca o gura de oxigen sau de apa.

Recunosc! Disperat, eu am omorat-o si nu am nici un regret, aveam nevoie de o bucata din ea sa imi creez acest imperiu perfect. Un loc al meu, unde pot supravietui, departe de voi, un loc unde pot respira aer proaspat si neprefacut in plina toamna sub a cerului piele alba, un loc numai al meu…

Anunțuri

Lebede vopsite ?

Da. Rate cu penaj ciudat, dar totusi frumos si lebede negre pe o balta putin mai mult decat tulbure. Vazand cum ciugulesc pe suprafata apei, firisioare de plante, am smuls si eu un smoc de iarba si le-am aruncat. Au venit si s-au infrupat din ele, de cate ori am ocazia sa hranesc lebede negre ?
Ciudat e faptul ca acum ceva vreme erau doua lebede albe, acum sunt doua lebede negre, nu e ciudat ? Putin, putin ?
Un lucru e sigur, Cismigiul ramane in continuare un loc decent unde sa iti petreci o dupa masa de sfarsit de primavara.

Publicat în Ego. Etichete: . 8 Comments »