Obsesia si-a recunoscut fiul de sange



Cum sa mai dorm cand Obsesia m-a gasit? Cum sa ma plictisesc cand iarasi m-am ratacit?
Din prima clipa cand am sters praful si l-am mangaiat, i-am ascultat glasul si i-am oprit clapele doar cand timpanele mi-au sangerat. Atunci file dintr-o carte mi-au acoperit picioarele nude, le-am ridicat cu privirea obosita a o mie de drogati si am inceput sa citesc ore in sir, multe, pana cand mi-am lasat ochii insangerati. Inca nu stii, dar daca as fi tu as fugi mancand pamantul, as cauta o depresie sa ma arunc in ea decat sa ma simt nevoit sa-mi astampar banalul plonjand dintr-o obsesie in alta. Dar nu sunt.

Sunt aici unde umbra-mi traieste, unde siroaiele de sange curg spre gurile de canal descoperite, iar fumul toxic inlocuieste parfumul doamnelor adormite, aici unde m-am ratacit printre ganduri. Aici imaginile sunt campuri de lupta, pelicula dintre razboi si pace, realitatea vruta si nevruta ce din incheietura incearca sa se adape. Fauritor de corespondenta publica in orasul acesta infect care sforaie de un sezon, aici plictiseala nu indrazneste sa ma atinga, nu sunt ignorant ci uneori doar orb, dar asta nu ma opreste sa sper ca ploaia de apoi va dori sa ma stinga.

Acum imaginile sunt mate ca viitorul deshidratat, prezentul a iesit la pensie aducandu-mi aminte ca sunt blestemat si ca ideile adolescentine au trecut la stadiul de obsesie. Nu sunt dependent de nimic si nu voi fi niciodata, sunt doar obsedat, in entuziasm de-as picta, as vrea, nu sunt grav bolnav, poate doar putin alienat, dar cand voi avea putin timp ma voi trata. Nu mai pot dormi, sunt irascibil, doar ea ma poate atinge, stiu ca sunt imposibil, dar nu ma pot misca acum cand lumina-i pe formele-mi se prelinge. Cum se va numi noua obsesie?

Publicat în Alter ego. Etichete: , . 5 Comments »