Nu adormi

 

Genele i se imbratiseaza, rasaritul e aici, iar ea viseaza.

Conversatii inutile se pierd in tacere caci eu stiu tot ce vrei chiar inainte de a-mi cere, iar cuvintele sunt destinate sa moara. Stiu totul despre tine, stiu ca acolo unde ai fost nu a fost lumina, stiu ca printre batai inima-ti suspina, iar intunericul trebuie sa moara. Trebuie sa doara, sa ne cuprinda melancolia, totul trebuie sa moara ca noul inceput sa ucida rutina.
Intr-un cuib de nestemate, dintr-un ou rar apare fericirea, acea creatura tare alunecoasa, pe cand la sanul nostru nostalgia vremurilor apuse creste frumoasa si loiala, creste de fiecare data cand cazi in indoiala, de fiecare data cand crezi ca ai gresit ca ai parasit, dar iubit, persoana care de nenumarate ori te-a ranit

Nu ma vei mai iubi. Uita de acele cuvinte amare, astazi noaptea si-a gasit alt croitor caci valul ei permanent se ineaca in transparent, deci nu adormi. Nu adormi cand privirea inca te mai cauta, nu adormi caci vreau sa te gasesc vesela si pregatita nicidecum peste cearceafuri adormita. Nu adormi acum cand noaptea a uitat de amurg, acum cand ceasul anunta miezul noptii si pasarile se ascund, dar nu noi. Noi nu ne vom schimba pana cand soarele va rasari, noi nu vom visa, nu ne vom odihni caci in curand impreuna nu vom mai trai. Nu ma vei mai iubi. Stii bine ca timpul ne-a inselat, in loc de o eternitate ne-a dat o noapte si o luna plina, o zi intreaga si o furtuna ce sta sa vina. Asa ca…
Nu adormi pana cand orele tarzii nu au ce mai cauta, nu adormi pana cand cocosii vor canta in cor, nu adormi pana cand noaptea se va incheia, iar noi doi ne vom injecta cu agonie si dor.

Publicat în Alter ego. Etichete: , , . Leave a Comment »

Nu exista dependenta

Printre lumanari parfumate cufundate in lumina timida, petale de trandafiri si o doza de morfina ma asteapta. Un ac steril ma inteapa langa celalalte urme, ma doboara la pamant si-i ofera gurii spume. Ca dintr-un chist saliva-mi zboara eliberata pe paginile rupte dintr-un roman politist ce mi se lipesc de fruntea transpirata. Necurata imi pare lumea din prezent ce-si incepe traiul cu masturbari mintale si isi doreste sa termine cu orgasme in abisuri temporale. Curaj sau putere sa ma ridic nu mai am, nici macar sa respir nu e asa de usor precum credeam, sa visez nu mai pot, sa ma salvez nu am de ce si daca as vrea n-ar avea sens caci nu exista antidot.

Iata-ma in plina orbire fiindca rasaritul din vest a inceput, a vrut sa ma gaseasca ingenuncheat si asa m-a si cunoscut. M-a cuprins delicat in brate si m-a mangaiat, m-a ajutat sa ma ridic si l-am rugat sa imi dea inc-o doza de analgezic.
– Salveaza-ma, drogheaza-ma, sal… vea… za-ma te rog !
– Am sa te salvez. Dar am sa iti ofer altceva. Am sa iti ofer ceva mai bun, ceva mult mai bun decat ai primit pana acum. Am sa te invat sa traiesti, am sa te invat din nou sa iubesti.

Chiar daca am fost la un pas de moarte, in curand toate vor fi bune si frumoase. Chiar daca nu mai simt mirosul florilor sau gustul mancarii, in sfarsit eu ma pot bucura de cadoul visarii.

Publicat în Alter ego. Etichete: , , , . 2 Comments »

Cand rasare soarele ?

Dar ce lumina-acolo-n geam rasare ? Sunt zorii, da, si Julieta-i soare !

04:00 Nesomn. Faculta 08:00.
Dintre insomnie si nebunie… aleg nebunia. Aleg isteria in plina zi. Aleg placerea de a putea dormi. Da-mi Doamne puterea de a-mi convinge genele sa se odineasca in pace. Ajuta-ma sa imi ingrop gandurile in adanc somn si lasa-ma sa adorm.

Imi spune cineva o poveste ?
Cineva ?
Nimeni ?

Am sa imi spun eu una. Sau nu… am sa imi cant ceva.
In padurea cu padurea cu alune aveau casa doi… pitici… vine… pu… pa… za… si… zzz… zzz… zzz…

Alerg dezbracat pe o strada de necunoscuti. Il privesc indiferent si fug in continuare de ceata de struti. Alerg cat pot eu de repede, dar parca stau pe loc. Imi e frica. Imi simt transpiratia de pe spate cum curge in siroaie. Imi tremura mainile, picioarele, genunchi. Imi e frica. Imi e frica sa mai alerg, imi simt genunchi slabi, daca mai alerg mult voi pica. Imi voi rupe mainile si coloana. Voi ramane invalid toata viata. Voi deveni o leguma. Voi fi o pacoste pentru parinti, mai mare decat sunt acum. Nu, nu vreau asta. Nu vreau, dar vin. Se apropie. Ma vor prinde. Ii simt tot mai aproape. Sunt mai rapizi decat mine. Oamenii din jurul meu se uita pentru o secunda la mine si apoi isi intorc capul, nu le pasa de mine. Voi muri aici, la picioarele voastre, ajutati-ma !!! Ajutor !

Mmm… ce s-a intamplat ? Cat e ceasul ? Ah… am atipit 15 minute.
Ce vis tampit ! Mie imi plac strutii.

Publicat în Ego. Etichete: , , . Leave a Comment »

Noapte alba

Ma trezesc in fiecare zi cu dorinta de a nu mai fi intr-o lume de noroi hranita de ura si razboi.

Nimanui nu ii pasa. Imi e scarba.

Rorschach fii blestemat pentru asta, mi-ai dat inca o noapte alba. Ti-am spus de atatea ori ca nu imi place sa primesc cadouri in miez de noapte. E deja mult prea tarziu in noapte, dar inca nu pot adormi. Ascult „November rain” si astept cu indiferenta toate vor veni. Vor pleca mai repede decat au venit sa speram ca la prima simptoma de rasarit.
Pe strazile astea murdare isi duc traiul, printre scuipat si injuraturi isi accentueaza graiul. Ma uit la ei si imi e mila, se cred superiori, de neintrecut chiar daca s-au nascut din lut. Nemuritori au fost la inceput, nemuritori vor inceta a mai respira aerul improspatat de tipete, de durerile ce nu vor mai exista. Nu mai vreau sa aud nimic, m-am saturat de mirosul vostru deloc timid.

Niste gandaci. Imi e scarba.

Rorschach nu vor sa fie salvati, nu iti dai seama ? Le place asa. Nu mai exista speranta. Sunt pierduti. Suntem pierduti. Nu stiu de ce ii mai asculti. Gata ! Cand isi vor da si ei seama de asta vor veni ingenuncheati, iar de abia atunci vom inceta a fi uitati. Isi aduc aminte doar cand au nevoie de noi apoi ne arunca de unde ne-au cules. Au avut de ales, au avut ocazia la o viata mai buna.

Publicat în Ego. Etichete: , . Leave a Comment »