Cu radacinile adanc infipte este mult prea tarziu sa mai regretam, balta de lacrimi de sub noi isi inceteaza miscarile armonice, dar ea nu stie ca este mult prea devreme sa tacem cand tocmai am inceput sa transformam razboiul zi-noapte in iubire si pace. Asa cum v-am iubit, asa am uitat cat de bine este cand te simti dorit chiar daca este doar un gand menit sa-ti transforme cuvintele in nisip pentru clepsidre ieftine. Din fericire nemarginita, ochii-mi lacrimau cu siroaie, din datorie, nu am facut-o niciodata. Mintea-mi este o furtuna de idei, despre ganduri rele nici nu vorbesc, mai bine ascultam de ei si ne multumeam cu un simplu „doar pe tine vreau sa te iubesc”. Ochii ei straluceau ca Luceafarul intr-o noapte senina, zambetul ei calma pana si oceanele morocanoase, iar fetisoara ei in mainile mele transforma orice farama de amintiri cicatrizate in dorinte mult prea gustoase pentru a fi refuzate.
Am avut odata un vis, un vis in care noi ne-am preschimbat in nuferii goi ce antrenau mania mortii de pe lacul inghetat, dar a fost doar un vis ce nu trebuie sa cunoasca realitatea. Asa cum v-am iubit, asa statea si timpul impietrit, inima mentinea un suspans plivit caci fara sa imi dau seama acest simbol avea sa devina un simplu raft ramas gol. Da, ne vom acoperi ochii, da, nu ne vom mai uita, dar cat mai putem ignora cand senzatia este atat de intensa, dar cat mai putem spera la o viata banala in aceasta ceata densa? Noi suntem nuferii goi de sub bruma vietii.
In pelerinaj, de departe, din spatele urechii, vine un mesaj pentru cei ce se credeau altii: ati vazut in mine tot ce ar fii trebuit sa vedeti, ati vazut realitatea distorsionata intr-un geam aburit ascunzand abisul in care cadeti. V-am vazut detronand eroi, nimeni nu ne poate schimba, mai ales cei care nu vor sa fie ca noi, puii celor care ii vom salva. Vinul a fost baut, sangele va curge, dar nu va mai ajunge cat de mult ati decazut? Ati inselat, ati furat, oare cand veti primi ceea ce va doriti cu adevarat? Oare cand veti termina de mancat pamantul ce de atatea ori l-ati calcat? Parfumul va da de gol cand va apropiati precauti, gustul de namol va diferenteaza de cei care au incercat sa fie normali si au devenit iubiti. Am vrut sa… sa va demonstrez ce inseamna sa simtiti cu adevarat cand trupu-ti salasuieste paralizat, am vrut… prea multe. Acest mic plan al meu a fost rapus de mici esecuri repetate, eu legat la ochi, cu pumnalele in spate, patate de acesti criminali numiti patrioti. Mama plangea langa mine cand ii spuneam ca nu-mi place cand tata o bate, bunica imi strangea mana in timp ce fratele in pod intindea franghia, am mancat din noroi, am suportat gerul sub cerul intunecat, dar nu voi ajunge un gunoi cand ceilalti primesc pe gratis ce eu doar am visat. Acum vor spune ca-mi cunosc persoana, vor spune ca le sunt erou, vor spune ca-mi vor purta coroana acum cand dorul lor dulce m-a tarat departe sa mor.
Urmat de inghetul necrutator, blestemul a navalit, dar de ce Doamne, de ce nu ai uitat de mine cand am murit? In prag de totala metamorfoza, miroase a noapte de iarna, miroase a profunzimea degetului de pe buza dinaintea despartirii de altadata. Toamna este sub asediu, gheata-mi vestejeste pielea fina, toti greierii sunt in concediu cand gandul la atingerea ta ma iubeste sub luna plina. Prea tarziu sa ne mai schimbam, ne petrecem si petrecem ultimele clipe dincolo de gardul viu ce nu ne lasa sa evadam. Insectele culeg raze de lumina saraca din coroana bogata a noptii, din doua suflete legate am ajuns sa ne intindem printre plante. Doi am mai ramas. Doar noi si nimeni altcineva. Noi suntem nuferii goi de sub bruma vietii.
Mercu 