Inchisoarea rosie

Fara o destinatie, cutreier strazile in miez de noapte, nu-mi aud gandurile, nici macar viata pulsand, dar stiu ca focul ce ma distrugea acum a ramas doar un jar fumegand. Poate nenorocul meu este o enigma, si nu sunt in stare sa o vad, sau poate este doar o gluma la care nu am apucat sa rad. Cu ochii timizi si mintea de demult pierduta culegeam fire de albeata dintre caramizile care inaltau o inchisoare temuta.
Niciodata nu mi s-au parut mai frumoase stelele si cerul noptii, lumina celor doua lumi si adevarul de la sfarsitul vietii. Luptandu-ma cu focul, sub clar de ultima constatare, insist sa-mi incerc norocul si sa cer o ultima favoare. Vreau o modificare in trecut si sansa la o noua viata, vreau sa vorbesc atunci cand am tacut si sa vad zorii de maine dimineata.

Momentele clare si concrete sunt ca o minune, rare, mandre si purtand un nume. Inchisoarea rosie. Asta este adevarata oportunitate, nu voi mai fii un pion, nu voi mai avea rusine, si voi deveni o somitate, iar ei se vor lauda cu mine.

Putine suflete au fost alese, dar destul de multe, unul dupa unul, in sir dezordonat, ca vantul primaverii, s-au adapostit in gaurile cladirii, si acolo au ramas. Intrarile erau multiple, dar iesiri niciuna, iar optiunile erau simple: nimeni nu parasea pasunea. Ne era foame si foamea ne chinuia, si doar speranta altora ne potolea si asa foamea noastra continua intr-un cerc vicios, unul din cele noua. Si mai eram si eu. Imi era foame, si foamea ma mistuia, si imposibila era durerea, ce nu se mai potolea. Cand totul pentru ce ai luptat se naruieste, cand familia ta te iubeste, dar nu stie ce se pregateste, ceva trebuie sa se schimbe. De aceea, cer iertare zeitatii, dar eu imi pregatesc decesul, stiu ca este gresit si demn judecatii, dar am incercat totul, iar eu nu sunt Alesul.

Este timpul decadentei si moartea tortionariilor ascunsi, al momentului dinaintea sentintei si dreptate fratilor plansi. Imi asez giulgiul de revolutionar si imbratisez curajul de dinainte, caci eu trebuie doar sa deschid ochii si pasesc spre INAINTE.

#colectiv

Publicat în Alter ego. Etichete: . Leave a Comment »

Lasă un comentariu